Sunday, May 16, 2010

Emotii de gradinita

Dupa o luna aprilie in care racelile l-au tinut pe Matei departe de gradinita, odata cu inceperea lunii mai, luna florilor, baietelul nostru cel mare s-a reintors la gradi.
Mie imi revine sarcina ca in fiecare dimineata sa il duc la gradinita. Zic sarcina pentru ca intr-adevar este ceva ce nu este deloc usor sa duc la buna indeplinire. Asta pentru ca Matei isi doreste sa stea acasa cu mami, cu tati si cu David. Prin urmare, despartirea la gradinita este foarte dificila pentru ca dragul de el stie sa imi arate ca nu isi doreste sa ramana acolo.
Primele semne incep inca de acasa, cand ne tot intreaba de ce el merge la gradinita. Intrebarile nu apar in fiecare dimineata, asa ca atunci cand apar stiu ca aceste intrebari se vor rostogoli ca un bulgare si se vor amplifica.
Pe masina pana la gradinita conversatia cu Matei este un pic cam incordata, sau uneori lipseste cu desavarsire. Simt ca in mintiuca lui se gandeste ca e in drum spre gradinita, chiar daca acest lucru este impotriva vointei lui.
Intram la gradi, Matei incepe sa isi rasfranga buzitele in jos (gest care pe mine ma impresioneaza tare) dupa care incepe sa planga si sa ma roage sa stau cu el acolo. Ii explic ca tati merge la servici, dar parca nu am nici un succes. Ma roaga sa il iau in brate. Se lasa prada plansului si ma strange tare. Eu ma topesc de dragul lui si imi vine tot mai greu sa ma despart de el. Educatoarea mi-l smulge din brate, Matei ma roaga sa il tin de manuta. Eu ii strang manuta si il asigur ca vine mami sa il ia.
Plec spre servici si ma intreb de ce se Matei se impotriveste asa de tare sa ramana la gradinita. Ma linistesc cu gandul ca, din spusele educatoarei, dupa micul dejun alaturi de ceilalti copii, Matei isi revine si este foarte cooperant. Acest lucru e subliniat si de lista lunga de zambareti pe care ii are lipiti in dreptul pozei lui.
Pe cand ajunge mami sa il ia de la gradinita, Matei este vesel si se joaca asa cum il stim noi: cuminte. E drept ca scenariul de mai sus nu se intampla chiar in fiecare dimineata. Ma intreb cat dureaza aceasta perioada de acomodare a copilului smuls din cuibul sau si trimis intre straini.

1 comment:

Dili said...

dragul de el... noi nu stiu daca am facut bine, dar fetitei i-am spus o data ca si eu merg la serviciu si fratiorul mic la cresa, ca sa nu fie frustrata ca eu stau acasa si o trimit pe ea la gradinita... A fost singura minciunica pe care i-am spus-o vreodata.
Dar chiar mai demult, la 2 anisori, cand mergea la cresa si chiar mergeam la serviciu- plansetele continnuau aproape zilnic. Ideea este ca mereu incetau la cateva minute dupa ce plecam de la cresa, si totul se termina cu bine... :P