Wednesday, October 27, 2010

As vrea sa fiu copil

De ce totdeauna invers? Invers, adica astia micii doresc sa fie mari, iar astia marii doresc sa fie mici.

Poate ca nu vorbesc in numele tuturor adultilor atunci cand afirm ca mie mi-ar placea sa fiu iarasi mic. Sa stiu ca intre mine si Dumnezeu mai este cineva care are grija de mine, care imi ofera conditiile de mancare, igiena, invatare de care am nevoie. Imi aduc aminte precis ca atunci cand eram mic eram "gelos" pe faptul ca ai mei dupa ce veneau de la servici nu aveau teme de facut. Atunci lucrurile mi se pareau ca nu sunt corecte.

Acum lucrurile stau invers. Creditele, traficul, preocuparea ca ce vei pune pe masa sunt parca mai apasatoare decat faptul ca maine te asteapta invatatoarea sau profesoara cu tema de casa facuta. Grija zilei de maine, stare permanenta a romanului, ne sta ca o cocoasa de care parca nu mai reusim sa scapam. Departe de mine dorinta de a ma plange, eu care am tone de motive sa fiu multumitor si mai ales... fericit. Eu sunt chiar un privilegiat al sortii!

Toate gandurile de mai sus mi-au navalit in minte atunci cand am vazut prima data pe Matei dorinta de a se face baiat mare, de a creste. Ma gandeam in sinea mea ca el vrea sa fie mare, iar eu as vrea sa fiu mic.

2 comments:

maria serb said...

Da, asa e...Eram la masa aseara, de fapt la o gustare tarzie si rontaiam si eu si Vladi niste paine prajita. La un moment dat zice, am mancat si am sa ma fac maaare si puternic. Atunci m-am gandit exact la acelasi lucru. Cat imi doream cu disperare sa fiu mare, sa pot lua decizii, sa nu fie altii care sa imi spuna ce si cum la orice pas...Doamne, iar acum... ma surprind cateodata ca sunt obosita, iar intr-o seara oarecare sotul meu se uita in oglinda, se uita la mine si imi spune "iubita ma simt obosit, coplesit"...A fost atat de profund, ca mi-am dorit pe loc sa fiu din nou mica si el la fel. Pe de alta parte ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute sa ne bucuram de ce avem, ca slava cerului, suntem oameni norocosi, normali si echilibrati.
Toate cele bune,

Maria Serb

Nobine said...

@maria: asa este, timpul trece peste noi fie ca vrem fie ca nu. Vestea buna, insa, este aceea ca depinde de noi sa ne simtim cat mai bine si sa ne luam viata in maini. Viata nu trebuie sa ni se intample pur si simplu, ca vremea de afara.