Wednesday, October 6, 2010

Aventuri de parinte

Nimic nu avea sa prevesteasca micul incident care ne-a trimis la urgenta. Eu jucam tenis, Catrinel se plimba cu baieteii, totul parea ca o dupamasa linistita, dupa o zi grea la servici. La un moment dat apare un tip pe teren si imi cere cheile de la masina, ca un amic de la tenis sa o duca pe Catrinel cu "ala micu" la urgenta, pentru ca a cazut si s-a taiat la mana.

In prima faza m-am gandit ca este vorba despre David, deoarece in mintea mea el e "ala micu". Doar Matei e ala mare. I-am dat omului cheile si am parasit spontan terenul de tenis. Dupa ce l-am dus pe David la bunici, m-am repezit si eu la urgenta.

Micul ranit era tocmai Matei, care dintr-o mica neatentie, a cazut si s-a taiat la manuta intr-o piatra mai ascutita. Copilul era atent supravegheat, Catrinel fiind doar la cativa pasi de el. Taietura a fost destul de adanca, in palma, chiar pe cuta cea mai mare. Interventia medicala a contat intr-o anestezie locala si cateva copci care vor fi scoase peste 7 zile.

Aceste evenimente te iau intotdeauna pe nepregatite si te fac sa te gandesti ca viata de parinte presupune uneori stresuri si poinggg: mai iese un fir de par alb! Catrinel usor tremuranda se intreba in sala de asteptare de ce nu ne lasa inauntru in timpul procedurii. La noi razbateau plansetele lui Matei si am fi vrut sa il putem lua in brate. Totusi, era evident faptul ca implicarea noastra emotionala ne intuneca judecata si calmul. Oricum nu l-am fi putut ajuta pe Matei pentru ca s-ar fi agatat de noi cu disperare si ar fi prelungit si ingreunat interventia.

Spre deosebire de alte dati, amabilitatea personalului a fost cu 25% mai scazuta.

Seara, Matei a fost rapus de oboseala si a acceptat surazator sa ii punem o soseta pe manuta. Ne-a informat scancit de faptul ca el nu se mai poate juca acum, iar noi l-am asigurat ca poate sa isi miste degetele si ca in cateva zile ii dam pansamentul jos. A adormit pe spate, cu mana tinuta oarecum rigid in sus.

No comments: