Monday, October 18, 2010

Mazgalit pe perete

Intr-o dimineata, in timp ce ma incaltam in graba de a pleca spre servici, vad o opera de arta pe peretele din hol. Ma minunez cum a reusit Matei sa plimbe pixul cu atata dibacie si sa deseneze o serie de dungi care l-ar face gelos chiar si pe Picasso.

No, ma intreb in sinea mea ce sa fac? Sa il cert ca a "distrus" peretii casei? Sa il laud ca e talentat, mancal-ar tata? Aleg calea de mijloc, cea in care o las balta. Nu vreau sa fac din tantar armasar si sa transform intr-un eveniment major simpla tendinta pe care cred ca o au 90% dintre copiii planetei: aceea de a-si marca teritoriu printr-o semnatura pe perete.

Principalul argument pentru care aleg sa nu ii reprosez nimic micutului, este ca nu stiu cand s-a intamplat tarasenia. Sa vin dupa doua sau trei zile si sa il cert sau pedepsesc pentru ceva trecut de prea mult timp este total nerecomandat. Copilul a uitat deja demult, asa ca e mai intelept sa ramana asa.

Ba mai mult, plec spre servici oarecum mandru de fiul meu. Mandru ca este un copil normal cu apucaturi normale. Intr-o lume plina de nenorociri, ajungi sa apreciezi lucrurile banale si sa iti dai seama ca ceea ce iti aduce cea mai multa fericire nu este decat normalitatea.

No comments: