Wednesday, December 29, 2010

Mos Craciun

Thursday, December 23, 2010

Serbarea de Craciun la gradinita

Ieri am avut serbare la gradinita lui Matei. Viteazul nostru a avut rol de ren, intr-o orchestratie al carei script parea foarte complicat atunci cand l-am primit pe email de la educatoare.

Ca si la prima serbare, cea din vara, in momentul in care s-a tras cortina de la teatrul Puck, m-am emotionat, o recunosc sincer. Nu mai stiu ce am facut in vara, dar acum gandidu-ma cu groaza ca ma vad celelalte mamici cu ochii in lacrimi, am dus aparatul foto - noroc ca e un DSLR - la ochi si am inceput sa apas pe buton. Se pare ca terapia a functionat, cel putin pana in momentul in care copiii au inceput sa il caute pe Mos Craciun, strigandu-l: Santa, Santa!

Am fost foarte mandru de tot ceea ce s-a intamplat ieri dupamasa. In primul rand am fost mandru de faptul cand am vazut cat de mult s-a straduit Catrinel sa il costumeze pe Matei. Intamplarea face ca renul Matei avea o banana de plush  in buzunar, avand in vedere ca avea costum de maimuta cu coarne si fular.

In al doilea rand am fost mandru de Matei care si-a spus replicile si a dansat conform instructiunilor educatoarei. Daca in vara, dupa doar 3 luni de gradinita, el a plans in continuu si singura modalitate de a urca pe scena a fost sa fie insotit de Catrinel, acum a fost foarte cooperant, chiar dornic sa arate ce stie. Aici sunt doua aspecte: rolul de necontestat al gradinitei - merci educatoarei - si faptul ca exista o dezvoltare fireasca cu privire la manifestarea in astfel de situatii. E drept ca sunt unii copii mai dezinvolti care se simt in elemenul lor inca de la prima serbare. Pentru majoritatea, insa, prima serbare este un eveniment stresant pentru copil, asa ca nu e de mirare ca se lasa cu plansete. Ceea ce nu este asa de grav, avand in vedere ca si pentru adulti se poate lasa cu plansete, asa dupa cum spuneam mai sus.

Sarbatori Fericite! Maine vine Mosu, la copiii cuminti.

Monday, December 13, 2010

Atentia acordata la doi copii

Trecem printr-o perioada mai dificila cu Matei. Nu vreau sa scriu prea multe despre acest subiect, deoacere il simt a fi prea intim. Ceea ce merita sa mentionez, este ca probabil el este incercat de un sentiment de gelozie fata de David, pe care nu stie cum sa il gestioneze.

David a crescut spectaculos in ultim vreme, mai ales de cand s-a pornit sa umble singur. Mie mi se pare ca este un personaj foarte distractiv, e frumos si reuseste sa capteze atentia celor din jur, inclusiv a noastra, a parintilor. Matei simte ca aceste lucruri ii cam darama din piedestalul propriu, asa ca se afla intr-o oarecare postura de vulnerabilitate. Nestiind cum sa ii gestioneze sentimentele, la varsta lui frageda, reuseste sa faca tot ce tine de el pentru a fi in mijlocul atentiei, chiar daca acest lucru inseamna sa ne chinuie pe noi ca si parinti.

Toate cele pe care le scriu acum sunt presupuneri ae noastre, ale parintilor, asa dupa cum spuneam si in articolul precedent.

In majoritatea cazurilor este evident ca cei doi baietei ai nostri se plac, se distreaza impreuna si isi duc dorul atunci cand sunt separati pe o perioada mai lunga de timp - o zi, doua. In acelasi timp, usoara concurenta dintre ei ne face sa ne fie noua mai greu. Vom solutiona si aceste situatii pentru ca ne batem in permamenta capul cum sa iesim din ele. Viata de parinte este interesanta, nu este deloc usoara, insa confera multe satisfactii!

Sunday, December 12, 2010

Parinte bun

Ce face diferenta intre a fi un parinte bun si un parinte rau?

Toti  vrem sa avem copii politicosi, cuminti, bine crescuti, sociabili. Unii reusesc mai mult decat altii. Probabil ca cei ce reusesc o iau ca pe o victorie personala, in timp ce cei care nu reusesc dau vina pe personalitatea copilului si pe faptul ca acesta seamana cu unchiul acela indepartat pe care tot satul il stia drept nazdravan.

Cert este ca in fata copiiilor toti parintii suntem egali. In fata lor nu conteaza daca suntem ministri sau soferi de taxi, daca am avut o zi grea la servici sau daca am primit o prima de merit. Nevoile lor sunt aceleasi, printre care cele mai importante sunt acelea de a se simti iubiti si protejati.

Noi parintii facem greseli mai mari sau mai mici. Important este sa facem greseli cat mai mici. Eu cu Catrinel ne straduim sa le dam de capat tuturor provocarilor care apar in viata noastra de parinti de doi baietei. De multe ori avem discutii prelungi, uneori seara inainte de culcare, in care analizam comportamentul baieteilor nostri si ne gandim tot timpul ce am putea face ca ei sa se dezvolte cat mai armonios, din toate punctele de vedere. Privim semnalele pe care le primim de la baieti ca pe niste indicii, ca o oglinda a mesajelor pe care noi le transmitem lor. Uneori este foarte greu sa decodifici comportamentul copiilor. Cu toate astea nu ne lasam pagubasi atunci cand avem o situatie de rezolvat.

Inseamna toate cele de mai sus ca suntem parinti ma buni decat altii? Cred ca nu! Inseamna doar ca ne straduim pentru ca ne dorim sa reusim.

Thursday, December 9, 2010

Carti despre copii pentru parinti

Sunt de parere ca merita ca fiecare parinte sa puna mana pe cel putin o carte despre cresterea copiilor. Am avut discutii cu cunostinte care sustineau ca natura te invata cum sa iti cresti copilul. Nu sunt deloc de acord cu acest mod de abordare, pentru ca sunt specialisti care se ocupa cu acest domeniu. Pe noi ca si parinti, cartile pe care le-am parcurs ne-au ajutat in multe situatii.

Pentru a alege cea mai buna carte din multitudinea de exemplare existente, e suficient sa deschizi o carte de profil si daca ceea ce scrie acolo rezoneaza cu ceea ce consideri tu ca parinte, inseamna ca aceea este o carte pe care sa o cumperi sau sa o imprumuti si pe care sa o citesti. Nu asa cum facem noi cu stepperul pe care in loc sa facem miscare imi tin eu costumul de servici! Dupa ce ai facut rost de cartea respectiva intr-un fel sau altul, e musai sa o citesti. Ba mai mult, sa aplici ceea ce ai citit in carte.

Iata cartile pe care le-am citit cu placere (in ordinea cronologica a dezvoltarii copilasului):
1. What to Expect the First Year
2. Toddler Taming - Cristopher Green
3. Si tu poti fi Supernanny - Irina Petrea
Urmeaza sa citesc (o am deja cumparata de pe Amazon la 1 lira sterlina - pret de second hand, cartea nefiind noua):
Beyond Toddlerdom - tot de Christopher Green

Monday, December 6, 2010

Cadouri de Mos Nicolae

Dimineata ne-au trezit baietii care au inceput sa misune prin casa. Leneveam in pat, ca in fiecare luni dimineata. Mai exact ca in fiecare dimineata. Se pare ca Matei uitase ca isi pusese cizmulitele de cu seara in speranta ca va veni Mos Nicolae. Ba inca tot el a fost cel care a pregatit si cizmulitele lui David.

Pana la urma, David care roia in jurul papucilor ii atrage atenti lui Matei Acesta observa cate o cutiuta mica pe fiecare pereche de cizme. Fericit, ia cutiutele si vine la mine in pat. Eu, mirat peste masura de ce s-a gandit Mosul sa le dea la baieti, le montez repede frontalele si ii fac sa misune prin caza ca niste mineri. Ne-am distrat copios!

Sunday, December 5, 2010

La noapte vine Mos Nicolae

In noaptea aceasta vine Mos Nicolae la copiii cuminti. Daca are destul timp, s-ar putea sa treaca si pe la copiii mai putin cuminti, macar sa le aduca o bota.

La bunici a venit deja Mos Nicolae si nepotii au fost cadorisiti deja de doua ori in acest sfarsit de saptamana. Un pic cam mare inflatia de cadouri pe capul nostru, insa se pare ca cei mici fac fata cu succes fiecarui nou val de surprize.

Si la noi cred ca va veni Mosul, avand in vedere ca Matei si David sunt cuminti. Le va aduce o supriza pe care o vom vedea maine.

Noapte buna si ghetutele la usa!

Friday, December 3, 2010

La Multi Ani, Romania!

Cu doi baietei asa de mici nu ai nicio sansa sa stai acasa, pentru ca prezenta lor devine devastatoare pentru infima ordine din casa. Asa se face ca in 1 Decembrie ne-am propus sa mergem la parada militara care chipurile incepea la ora 10.

In ciuda ploii marunte si patrunzatoare, bine echipati ne-am prezentat in piata Avram Iancu, pentru ca asa scria pe afisele din Cluj. A durat un pic sa ne dam seama ca de fapt evenimentul avea loc pe partea cealalalta a Catedralei Ortodoxe.

Se depuneau coroane. Nimic interesant, avand in vedere ca palcul de oameni din jur mascau destul de bine ceea ce se intampla acolo. Asa ca ne-am decis sa mergem sa luam covrigi si sa revenim. Pe cand am revenit, grupul de oameni se spargea si toti pareau grabiti sa fuga de ploaia cea perversa. Noroc cu Catrinel, care a vazut o scurta coloana de soldati. Fugind printre masini, am apucat sa vedem si noi pret de un minut cum dispareau spre unitatea militara trupele mici de soldati si politisti.

Zgribuliti, am plecat de-acolo, iar singura intamplare care ne-a "salvat" ziua a fost faptul ca ne-am intalnit cu soldatii din fanfara, care au fost foarte joviali si dispusi sa faca poze cu noi.

As fi preferat ca tot acest eveniment sa fie mediatizat mult mai bine, sa se comunice exact unde se desfasoara depunerile de coroane, intre ce ore, care este traseul soldatilor, care sunt cele mai bune locuri de unde se poate viziona cel mai bine. Ar fi mers si niste vanzatori ambulanti cu ceai cald, turta dulce, stegulete cu Romania sau orice altceva. Toate acestea ar fi avut menirea de a aduce cat mai multi oameni la manifestare si chiar sa le scoata bani din buzunar prin comertul cu maruntisuri. Eu asa as fi facut.