Monday, December 5, 2011

Jocuri de 2-4 ani

Baietii sunt fantastici! Pe masura ce timpul trece si diferenta de varsta parca se aplatizeaza intre ei (ea este in continuare de 1 an si 10 luni, doar ca nu mai e asa de evidenta ca intre un copil de 2 ani si unul de 2 luni), Matei si David isi petrec tot mai mult timp jucandu-se impreunda, distrandu-se.

Ei inventeaza jocuri in care combina ceea ce li se intampla in viata de zi cu zi cu imaginatia lor, isi impart roluri intre ei, se inteleg de minune si ne dau si noua parintilor ragazul sa mai facem una alta prin casa.

Jocul 1: Matei si David sunt parintii lui Winnie the Pooh, ursuletul cel galben si incantator. Jocul se desfasoara la sfarsitul unei saptamani in care David a mers la doctor pentru a fi vaccinat. Si pentru ca nu exista coincidente, David se afla in postura de parinte care il duce pe ursulet la doctor. Odata ajuns "la doctor", il suna pe Matei ca sa ii raporteze faptul ca Winnie plange la doctor si nu este foarte cooperant.

Jocul 2: Matei este la o competitie in care trebuie sa rastoarne cu o masina niste garduri. Bineinteles ca reuseste sa le rastoarne pe toate si cu mare emfaza se autodeclara castigator. La o competitie care dureaza doar cateva secunde, se cuvine o festivitate de premiere de cateva minute. Festivitatea de premiere incepe cu o imbratisare din partea "organizatorului" David. Dupa imbratisare, Matei se suie pe podiumul format dintr-un scaun si primeste cupa, formata din ursuletul Winnie pus intr-o galeata. Incepe decernarea premiilor, in care Matei primeste tot felul de jucarii din casa pana cand bratele ii sunt atat de pline incat jucariile incep sa ii cada rand pe rand. Jocul se reia la inceput de enspe ori, cu competitia de daramat garduri. Noi parintii banuim ca jocul este insiprat din festivitatile de premiere la care copiii au asistat in cadrul competitiilor de tenis din timpul verii.

Jocul 3: Tati, adica subsemnatul a fost oprit de politie sa fie martor la faptul ca un tir se plimba prin oras fara sa aiba autorizatie speciala de la politie. Acesta este un fapt real care ii inspira pe Matei si pe David sa faca o adevarata simulare in care camioane de tonaj mare sunt oprite datorita faptului ca circula prin locuri interzise.

Lista poate sa continue. Noi savuram jocurile lor, chiar daca in majoritatea lor aceste presupun intoarcerea casei cu fundul in sus.

Monday, November 14, 2011

Lord of the Dance

Saptamana trecuta, joi, am fugit pana la Targu Mures pentru a savura spectacolul celor de la Lord of the Dance. A fost un show reusit la care am ajuns in urma unei achizitii de impuls. Era prin august cand navigand pe www.myticket.ro am gasit de vanzare biletele celor de la LOTD.

Joi am plasat copiii la bunici. Dupa spectacol ne-am intors seara la Cluj, am ajuns chiar mai repede decat ne asteptam, inainte de miezul noptii.

Vineri dimineata m-am echipat in graba sa ajung sa iau copiii de la bunici si sai ii duc la gradininta. Pe cand am ajuns la ei, doreau sa mearga la cealalta pereche de bunici, care bineinteles ca au fost bucurosi sa ii primeasca. Am stat in cumpana daca sa ma las dupa ei si sa ii duc la ceilalti bunici, pana la urma am luat decizia de parinte si am acceptat sa ii duc la ai mei.

Am anuntat-o pe Catrinel de faptul ca baietii sunt la bunici si nu au ajuns la gradinita. Catrinel o suna pe educatoarea lui Matei sa ii transmita faptul ca baietelul nu ajunge la gradi. Surprize, surprize: educatoare stia de joi ca Matei nu va merge la gradinita. Matei i-a explicat foarte clar ca parintii lui vor fi plecati la Targu Mures, vor sosi tarziu si nu se vor putea trezi de dimineata sa ii duca la gradinita.

Altfel spus, Matei stia de joi ceea ce eu am crezut ca am hotarat vineri dimineata. Cam manipulativ, din punctul meu de vedere!

Saturday, November 5, 2011

Prima sedinta cu parintii

Am avut prima sedinta cu parintii din viata mea. Am ajuns sa fiu parintele care merge la sedinta, sa se intereseze despre educatia baieteilor. Si am primit pachetul complet: buy one, get one free. Adica am avut sedinta atat la grupa lui David cat si la cea a lui Matei.

In afara de faptul ca eram singurul tatic din incapere, mai era ciudat si faptul ca parca eram in tara piticilor. Toti eram asezati pe scaunele parca aduse dintr-o alta lume, cea a unor pitici care insa se facusera nevazuti in momentul in care noi, parintii, am navalit in gradi.

Sedinta a avut toate ingredientele unei sedinte care se tine la scara blocului. Fara agenda prestabilita, au fost cativa absenti, iar printre cei prezenti erau cativa carora le placea la nebunie sa se auda vorbind. Era suficient ca o mamica sa arunce in discutie subiecte precum orarul de somn al copiilor, incat toata lumea sa se puna pe dezbatut, sa se dea cu parerea, iar conducerea sa convinga mamica de faptul ca modul in care este tratat baietelul ei este firesc pentru varsta lui si pentru gradul de dezvoltare al prichindeilor de vreo 4 ani.

Ce m-a marcat cel mai mult a fost faptul ca eram prezent acolo si ca am ajuns sa am parte de aceasta experienta care unora le este complet necunoscuta, iar altora li se dezvaluie la varste mai inaintate.

Tuesday, November 1, 2011

Halloween, Halloloose

A mai trecut un Halloween, cel de-al cincilea al lui Matei si cel de-al treilea al lui David. Parca nu a mai fost ca pe vremuri cand erau mai multi expati americani in jurul nostru, care sa ne inspire si sa ne aduca aminte de ce ne bucuram de o sarbatoare americana, cand noi avem sarbatorile noastre.

Dupa parada modei in care seara, acasa au incercat costume, nu e de mirare faptul ca Matei si David si-au dorit ca a doua zi sa mearga costumati la gradinita inca de la prima ora . Noi nu ne-am impotrivit, asa ca au avut momentele lor de glorie cand au ajuns la gradinita si erau singurii copii care aveau costume. Petrecerea era de fapt dupamasa.

Dupamasa, Matei m-a rugat sa ii dam un costum nou deoarece a reusit sa isi puna niste iaurt pe constumul de dimineata. Bineinteles ca i-am respectat cererea, mai ales ca noi avem tot felul de costume care abia asteapta sa fie imbracate. Copiii s-au simtit bine si prin urmare si noi, chiar daca in acest an noi, adultii nu ne-am costumat.




Monday, September 26, 2011

David Negociatorul

Atentie, atentie! Avem un nou negociator pe cale de aparitie, unul care ar face ca personajul din filmul „Negociatorul” sa fie doar o palida figura a ceea ce inseamna un bun negociator. Este vorba despre mezinul Grigorovici, pe nume David, alintat ca si Dutzu.

David al nostru testeaza in permanenta capacitatea de negociere si autoritatea asupra noastra. Motivele de deschidere a negocierii sunt pe cat de diverse, pe atat de banale. Cu toate acestea, de multe ori avem senzatia ca negocierile intre state au parte de mai multa flexibilitate din partea partenerilor de discutii.

Dintre motivele cele mai frecvente, se numara stilul vestimentar propus de parinti si greu agreat de David. Intr-o dimineata protestele sale au fost in legatura cu sosetele cu care am vrut sa il incalt ca sa mearga la gradi. Intr-o seara, refuza cu incapatanare sa se incheie la jerseu, desi era destul de racoare aseara. In majoritatea cazurilor, doar mami are voie sa ii descheie centura de siguranta la masina. Si tot asa, uimitor este faptul ca este in stare sa insiste foarte mult si sa faca scandal mare pentru a obtine ceea ce doreste. Unii din anturaj spun ca aceasta incapatanare o mosteneste de la mine. Se prea poate...

Negociez si eu cu el. Ca si parinti suntem foarte fermi in ceea ce priveste negocierea acelor aspecte care pot periclita siguranta lor. Adica in seara in care nu dorea sa poarte hainuta, desi era racoare afara, nu am negociat cu el. Am preferat sa incep sa il gadil, sa ma joc cu el astfel incat plansul teatral, pe care deja am ivatat sa il descoperim, sa se transforme in ras si distractie.

Acuma adevarul este ca dincolo de faptul ca uneori este un consum pentru noi ca parinti sa fim atrasi in vartejul negocierii de piticutul de mai putin de un metru, totusi ne bucuram de faptul ca are o personalitate destul de puternica si ca este perseverent in a obtine ceea ce isi propune.

Friday, September 23, 2011

Mintea lor e ca un burete

Am intrat acum intr-o perioada in care imi face o deosebita placere sa ii explic lui Matei cat mai multe lucruri posibile. La 4 ani, capacitatea lui de a intelege a crescut destul de mult iar creierul lui este ca un burete in care poti sa torni.

Imi place sa ii explic modul in care functioneaza cele mai banale lucruri, sau lucruri aparent neobservabile. De exemplu cum functioneaza senzorul de la banda de la casele de marcat din supermagazine, lantul de bicicleta care antreneaza roata, faptul ca soarele lumineaza America in timp ce la noi este noapte, punctele cardinale, anotimpurile si chiar sa citeasca orele de pe ceas.

La televizor nu se uita mai deloc. Singurele momente in care se uita punem pe canale de sport si ii explicam regulile, conduita, etc. Lui ii place tare mult pentru ca este destul de atras de sporturi.

Efectul acestor explicatii asupra lui Matei sunt extraordinare. Ii place sa asculte, se uita cu ochii mari si de multe ori dupa cate o explicatie amanuntita ma strange in brate. Parca apreciaza faptul ca ii spun asa de multe, iar eu ma simt excelent. Imi dau seama de faptul ca cei mici se uita la parinti ca la niste Stietoti. Cu toate acestea, prefer ca in situatia in care nu stiu ceva sa ii spun sincer ca nu stiu decat sa il mint sau sa inventez aiureli.

Ne asteapta un sfarsit nou de saptamana, cu vreme buna si timp indelungat alaturi de Matei si David, probabil o iesire la tara, deci prin urmare si multe explicatii despre cele mai marunte aspecte care ne inconjoara.

Tuesday, September 13, 2011

Ziua lui Matei

Sambata a fost ziua lui Matei. Incredibilul s-a produs: baietelul nostru cel mare a implinit varsta de 4 ani. Acest lucru ne-a facut sa ne gandim cat de repede trece timpul, ce repede cresc copiii. Parca ieri era un bebe neajutorat, un mormoloc abia venit pe lume. Acum este deja un strengarel in toata firea, stie o mie de lucruri si are alura de sportiv. Mic la stat dar mare la sfat, Matei ne face sa fim mandri de el pentru ca este cuminte, se poarta politicos cu cei din jur, saluta si comunica.

David il adora pe Matei si face tot ce zice acesta. Se joaca impreuna si David face tot ce propune Matei. Sunt prieteni foarte buni si copii ascultatori.

La Multi Ani, Matei!

Monday, August 29, 2011

Pentru un Batman curat

Tot din zona perlelor pe care le debiteaza cei mici, zilele trecute ne-am mai delectat cu una nascocita de Matei. Era dupa somnul de amiaza si il imbracam ca iesim la joaca. Dupa ce i-am dat jos pijamaua, a venit momentul sa ii pun chiloteii. Ca un baietel de aproape 4 ani care se respecta, chilotii lui Matei sunt albastri si au desenat pe ei capul lui Batman. Cool, nu? Ma uit la chiloti si il intreb pe Matei cum vin pusi: cu Batman in fata sau cu Batman in spate. Copilul imi raspunde pe un ton din care reiesea faptul ca este evident ca Batman vine in fata. L-am intrebat de ce. Mi-a raspuns ca asa Batman nu se murdareste!

Tuesday, August 23, 2011

Cum stim daca un catel e baietel sau fetita?

Mintea celor mici functioneaza in cele mai bizare moduri. Asa ca nu e de mirare ca de cele mai multe ori nu reusim sa ne „coboram” la nivelul lor, sa le vorbim pe intelesul lor si sa pricepem faptul ca modul in care micutii fac sinapsele este foarte diferit de modul in care o facem noi, adultii.
Acum o saptamana am fost la munte. Voi scrie mai multe despre aceasta iesire intr-un articol viitor. Cert este ca ne-am simtit foarte bine si ca aveam cu totii nevoie de o astfel de mini-excursie pentru un plus de relaxare.
La cabana unde am stat erau prezenti si vreo 3 catei si vreo 2 pisici. Pe unul dintre catei il chema Michi. El puiut, asa ca umbla liber prin curtea cabanei. Cum noi ne-am petrecut tot timpul pe-afara, Michi era unul din personajele cu care ne intalneam cel mai des. Vorbind despre Michi, Matei folosea persoana a 3-a masculin. Mi-am propus sa provoc putin aceasta stare de fapt si mintea mea relaxata a nascocit urmatoarea fraza catre Matei: „dragul meu, noi nu stim daca Michi este baietel sau fetita. Pentru a afla cu siguranta, ar trebui sa ne uitam sub coada”. La care, Matei, foarte senin, imi continua spusele astfel: „tati, ca sa vedem daca Michi este baietel sau fetita, trebuie sa ne uitam sub coada sa vedem daca este albastru sau roz”. Eu cu Catrinel am pufnit intr-un ras copios, audcandu-ne parca aminte de emisiunile lui Iantu „Copiii spun lucruri trasnite”.

Friday, August 12, 2011

Vacanta la mare

N-am mai scris. Nu e vorba ca m-am lenevit in ultima vreme (poate si asta), cert este ca ne bucuram de serile lungi de vara. Vremea la Cluj a fost cam capricioasa in aceste luni, insa am gasit metode sa facem ceva distractiv, sa ii facem pe micuti sa isi cheltuiasca energia.
Am fost in iunie la mare, la noi la Mamaia. A fost bine pentru ca am fost 4 familii cu 6 copii si ne-am distrat cu totii. Plus ca am stat la Golden Tulip, hotel de 4 stele, curat, cu piscina si restaurant bun. Am prins oferta buna prin agentia de turism din Polus, asa se face ca am ajuns a treia oara la acest hotel. Plaja cam murdara, stilul de a face turism e cel obisnuit, fara prea mare interes pentru client, mai degraba turism de weekend cu statiune invadata de cei din zona (Bucuresti & Constanta). Pe scurt, dupa principiul ca daca oricum vin turisti, merge si asa fara prea multe investitii, fara a tine curat.
Cu toate acestea noi am fost foarte multumiti de aceasta vacanta pentru ca stim sa ne simtim bine cand mergem undeva. Plus ca preturile practicate de turci in acest an au fost prea mari. Seara, dupa o plimbare prelungita de-a lungul falezei, stateam pe plaja, copiii dormeau in carucior (am avut si in acest an carucior de gemeni), iar noi adultii povesteam la o bere sau la un vin pe sezlongurile care se inchiriaza in timpul zilei la preturi exagerate (30 de lei/zi in weekend si 20 de lei/zi in timpul saptamanii). Am prins si eclipsa totala de luna, pe un senin perfect. Am mancat pizza foarte buna, am savurat fiecare mic dejun pe terasa de pe malul marii si am dormit de amiaza si noi alaturi de copii. Chiar daca am mers la inceput de iunie, am prins o saptamana intreaga cu mult soare, dar fara sa fie canicula.
La anul ne-ar tenta o Grecie.

Friday, July 8, 2011

Argumentul suprem

A fost nevoie sa vina pe lume David ca sa invatam si noi care este argumentul suprem atunci cand are loc o discutie in contradictoriu. Atentie: recomand ca acest argument sa nu fie folosit in cadrul disputei dintre parteneri, deoarece poate dauna grav atmosferei din cadrul familiei. Singurul argument care merita sa fie folosit de catre el in discutia cu ea este: „da, draga”.
Matei si David aveau o discutie in contradictoriu. Asta micu’ il provoaca uneori pe Matei si chiar ii tine piept in cadrul disputelor dintre ei, majoritatatea avand la mijloc cate o jucarie pe care amandoi si-o doresc in acelasi timp. Ca in desene animate, se ajunge la clasicul ba da, ba nu. Matei zice: ba da! La care spre deliciul nostru, David ii raspunde: nu ba da!
Asa ca acum am invatat-o si pe asta cu nu ba da!

Friday, July 1, 2011

Matei - la prima participare la Tenis10

Tenis 10 este o idee excelenta de competitie de tenis pentru copiii intre 4 si 10. Desi Matei nu are inca 4 ani - ii va implini in septembrie, el o ia pe urmele bunicului lui mare tenisman Cici. Asa se face ca saptamana trecuta Matei a participat la prima editie din viata lui de Tenis 10. Mandria noastra a fost foarte mare avand in vedere ca a castigat 2 partide.

OK, poate ca pare exagerat, insa copilului ii place tenisul iar noi nu l-am fortat absolut deloc. Avand in vedere ca de mic a crescut in "miros de zgura" - ca sa il citez pe Cici, copilul este in largul lui pe teren si manuieste racheta cu dezinvoltura.

Cei de la Tenis 10 ne-au surprins placut cu un articol despre Matei.

Textul spune:

Cel mai mic dintre picii de la Cluj
01-07-2011
Primul turneu – doua victorii Prin marea de oameni prezenta la Cupa Erste Asset Management – Platinum Cluj-Napoca se remarca un pici pe care, daca-l vedeai in afara Winners Tennis Club, n-ai fi crezut ca-si poate tine singur biberonul cu lapte, daramite sa manevreze o racheta de tenis. Surpriza insa, micutul de care vorbim, Matei Grigorovici pe numele sau, a intrat in turneul de la Cluj la Rosu, trecandu-si chiar si doua victorii in palmares, desi abia a implinit 4 ani.
Felicitari, Matei si… la mai multe victorii!

Alte poze cu micutul nostru tenisman:




Wednesday, June 1, 2011

Targul de jucarii de la Zilele Clujului

Zilele Clujului ne-au surprins placut prin amploare si prin diversitatea de evenimente care au loc. Pentru noi, raman de referinta doua dintre acestea: seara folk si targul de jucarii pentru copii.

Scopul targului de jucarii mi s-a parut excelent: copiii aduc jucarii pe care nu prea le mai folosesc si au ocazia sa faca schimburi si astfel sa obtina jucarii noi. Asa ca ne-am mobilizat, am adunat o sacosa cu jucarii si ne-am dus duminica dimineata pe Eroilor. Am ajuns cu vreo 20 de minute intainte de ora 11, ora de incepere a targului. Ne asteptam sa gasim ceva aranjat, care sa faciliteze acest targ; in principiu ne asteptam la niste masute. Nu am gasit nicio masuta, in schimb am vazut mai multi parinti care parcurgeau Eroilor cu plase de jucarii in mana, cautand ca si noi. Asa ca am avut noi initiativa de a incepe targul, ne-am mobilizat si am scos jucariile pe o banca. Efectul de tsunami a fost evident pentru ca in doar cateva minute, au aparut mai multi copii cu parinti si si-au etalat marfa.

Matei la inceput a fost foarte posesiv asupra jucariilor sale. I-am propus sa mergem sa ne uitam ce alte jucarii au adus si alti copii. Rapid i-a cazut cu tronc o ambulanta. Intrebandu-l ce este dispus sa dea pe ambulanta, mi-a spus ca o masina de-a lui. Stapanul ambulantei, darnic din fire, era dispus sa renunte la ambulanta "pe gratis". Am insistat sa ia masina de la Matei, pentru ca am considerat ca in toata aceasta experienta, important este ca toti cei mici sa invete trocul. Si de ce nu, si cei mari.

Mi-a placut tare mult ca au fost familii de buna calitate, parinti care ca si noi insistau pe ideea de schimb. Multe jucarii erau foarte bine intretinute, asa ca am si cumparat 2 carti ca noi cu Tomas de la un alt baietas. Parintii s-au prins in vorba si cu cateva exceptii in care am considerat ca parintii sunt posesivi asupra jucariilor, poate chiar mai mult decat copiii, totul a mers foarte bine. Cand caldura ne-a alungat, am pornit si noi la bunici sa mancam si sa ne racorim.

Duminica seara Matei a dormit cu ambulanta in pat.

Friday, May 6, 2011

David la gradinita

Prematur sau nu, un lucru este cert: Davidutul nostru a inceput gradinita. Aproape la un an si zece luni, micutul merge impreuna cu fratiorul sau Matei la gradi deja de o saptamana. Nu e de mirare ca a intrat intr-o faza de mamosenie care coroborata cu incapatanarea lui ma tine pe mine la distanta cu o mare tenacitate. Stiu ca e o perioada trecatoare, cu toate acestea nu pot sa spun ca nu ma racaie acest fapt.

Aceasta intarcare a decurs cu mult mai bine decat cu Matei macar din cateva motive. In primul rand, David era obisnuit cu gradinita pentru ca mergea in fiecare zi impreuna cu mami sa il ia pe Matei de acolo. Prin urmare, era deja obisnuit cu institutia, cu copiii de acolo sau chiar si cu educatoare. E adevarat ca a plans in momentul despartirii de mami (de aici provenind si atractia lui intensa si unica doar pentru mami), dar pana la urma s-a angrenat in activitati alaturi de ceilalti copii, lucru care i-a facut placere. In al doilea rand, David este obisnuit sa fie alaturi de copii, pentru ca el si acasa este in permanenta alaturi de alt copil, care este fratiorul lui. Plus petreceri, iesiri cu prietenii si alte activitati pe care le facem si in care se aduna un colectiv mai mic sau mai mare de copii.

Monday, April 25, 2011

David cel capos

Davidut asta micu este foarte... capos. Ne place ca e asa. Este foarte hotarat, stie exact ce vrea. Uneori pentru noi este greu sa facem fata incapatanarii lui si cu toate acestea apreciem determinarea.

La sfarsit de saptamana, cand dormim de amiaza toti 4, eu dorm in patul din dormitor alaturi de David. Deja este un ritual in familie, acest lucru permitandu-ne noua sa dormim mai mult decat Matei sau mami. Imi e drag sa dorm cu David si sper ca si lui ii e drag sa doarma cu tati.

Acum, in perioada sarbatorilor, ne punem sa dormim impreuna. Nu stiu exact ce i-a casunat lui David, poate e din cauza ca e in perioada "adolescentei micutilor", cand tantrumurile ne dau de furca atat noua, parintilor, cat si lor , copiilor. Cert este ca asa ca din senin, David incepe sa planga si sa protesteze. Io insist sa ii arat cine e sefu' si il fortez sa stea langa mine in speranta ca va ceda. David nu numai ca nu are de gand sa cedeze, ba chiar se otaraste si mai tare. Pana la urma eu cedez, imi zic in sinea mea "du-te copile" si il las sa se dea jos din pat. David coboara din pat, isi pune capul pe un mutunache de plus si se culca. Doarme asa pret de o ora si jumatate, dupa care ii cade capul de pe mutunache, buff in mocheta si incepe sa planga.

Pe mine m-a mirat determinarea lui si faptul ca nu a cedat, chiar daca acest lucru a insemnat sa doarma pe jos. A fost inca o lectie pentru mine, m-am convins inca o data ca in astfel de situatii tu nu ai nicio sansa sa iesi castigator. Orice ai face, chiar daca iti soptesti in barba ca ai castigat "lupta" cu micutul, de fapt el castiga. Intotdeauna!

Monday, April 11, 2011

Tati, eu am diraieie

Intr-una din zile Matei a facut caca mai imprastiat. Nimic grav, nici noi nu ne-am impacientat. Deja stim sa "citim" bine in "cafea".

Se apuca Matei sa zica: Tati, eu am diraieie. Noi pufinim in ras, ceea ce il face pe Matei dornic sa ne repete in sus si in jos ca el are diraieie.

Atat. Vroiam sa imi aduc aminte peste vremuri despre acest episod.

Tuesday, April 5, 2011

Proiectul Dezvoltarea

Mi-am dat seama ca in ultima vreme nu m-am mai tinut de "Proiectul Dezvoltarea", care e creat pentru a ne arata peste ani cat de repede au crescut copiii si cum s-au transformat ei. Asa ca 1 aprilie este un moment excelent sa redeschid seria de poze si articole care sa marcheze cat de repede cresc cei mici.

Acum da David nu mai este un bebe, micutii nostri pot sta impreuna unul langa celalalt in fata ciupercii din baie, pe care marcam cu creionul numele, data si intaltimea fiecaruia dintre baieti. Ei saracii se inghesuie putin sa incapa la metru.

Thursday, March 31, 2011

Educatie financiara la trei ani si jumatate

Am inceput educatia financiara a baietilor nostri. Poate ca pentru unii pare ciudat sa faci acest lucru cu un copil de 1 an si 8 luni si cu altul de 3 ani si jumatate, insa noi spunem ca deja cel mare (Matei) intelege destul de multe si e bine sa se obisnuiasca asa. Ceea ce construim acum, in timpul celor 7 ani de acasa este de nepretuit.

Matei stie ca in aceasta primavara va primi o bicicleta. Stie acest lucru inca din toamna trecuta, de cand a inceput sa adune bani. De fiecare data cand gasea monede prin casa, Matei mergea sarguincios si punea fisele in pusculita. Daca eu gaseam ceva marunti prin buzunar, Matei era incantat sa ii colectioneze. Mai nou si David s-a deprins cu pusul banutilor la pusculita. Ba mai mult, incantarea lor a crescut atunci cand au primit o pusculita marca Wizz, cumparata pe avion atunci cand ne-am intors de la Venetia. Pusculita avion are avantajul ca de fiecare daca can primeste un banut, isi porneste motoarele de decolare care huruie pret de cateva secunde.

Asa se face ca in decurs de cateva luni, punand cap la cap maruntii adunati de copilasi au ajuns sa fie tot mai numerosi. Intr-una din seri, am pus o patura pe masuta, am golit pusculitele si am inceput numaratoarea. De ficare data cand se adunau 10 lei din monede de 1, 5, 10 si 50 de bani, puneam fisele intr-o punguta si stiam ca avem pungute de 10 lei. Cucurigu boieri mari, dati pungutele cu bani. Ne-a luat ceva timp sa ii numaram pentru ca la final am avut 14 pungute de cate 10 lei. O suma frumusica, as spune eu, avand in vedere ca ea este formata doar din maruntei.

Am insistat pe langa Catrinel sa mearga la banca sa schimbe maruntii in bani de hartie, iar prezenta lui Matei sa fie obligatorie. Mi-am dorit ca baiatul sa inteleaga ca toate acele pungi de bani pot fi transformate in alti bani la... banca. Timp de cateva zile, Catrinel cara pungutele pe la magazine, banci din cartier, ajungand in final sa transforme toti marunteii, iar acum in urma acestui proces avem 140 de lei pentru bicicleta.

Ce ne-am dorit ca Matei sa invete in urma acestui proces?
  1. Daca ai un obiectiv, incepe sa lucrezi (aduni bani) inca de pe acum.
  2. Bicicletele (sau orice obiect mai de valoare, de altfel) nu se obtin doar pocnind din degete, ci este nevoie de timp pentru a aduna sume de bani cu care sa iti satisfaci dorintele.
  3. E important faptul ca cel mai probabil noi vom plati mai mult de 140 de lei pe bicicleta? Nu! Important este ca micutul sa stie ca el a adunat banii si astfel e posibil sa aiba grija mai mare de bicicleta, macar dintr-un simt al proprietatii mai accentuat.
  4. Ne-am dorit ca Matei sa se familiarizeze cu un flux de actiuni format din: adunat bani cu meticulozitate, numarat, mers la banca, plata in momentul cumpararii, etc.
  5. Matei stie deja ca sunt lucruri ieftine si sunt lucruri scumpe. De multe ori atunci cand ne aflam la cumparturi ne intreaba daca un anume obiect este scump sau ieftin. Ne intreaba daca avem bani pentru o jucarie sau alta. Chiar daca tu ca parinte iti doresti ca ei sa aiba tot ce isi doresc si chiar daca in majoritatea cazurilor ne permitem jucariile pe care si le doreste Matei, de foarte multe ori ii explicam copilului ca nu putem cumpara jucaria respectiva. Macar din motivul ca nu a fost o cheltuiala "planificata", ca sa nu mai vorbim ca in general nu avem nevoie de majoritatea obiectelor pe care le achizitionam.

Tuesday, March 22, 2011

Nu vrem sa fim Georgica

George este un baiat mai plangacios. E drept ca de fiecare data cand ne intalnim cu el avem de-a face cu situatii care ii scot pe copii din zona lor de confort. Prin urmare, pare firesc ca micul George sa fie asa plangacios, mai ales ca parintii par sa insiste in a-l tine pe copil in disconfort. Nu e treaba mea sa ma bag.

Asa se face ca de fiecare data cand baietii nostri devin plangaciosi, le zicem: nu mai plange, mai Georgica. Asta ii distreaza si ii mai scoate din starea de scanceala in care se afla. Georgica in sus, Georgica in jos.

Intr-o seara ne pomenim ca Matei zice catre noi: "Daca maine dimineata nu ma spalati pe dinti, am sa va spun Georgica". Am ras pe saturate. Suntem mandri ca Matei se spala dimineata si seara pe dinti, ba chiar mai nou insista sa se spele singur. Noi insistam sa il spalam un pic noi, dupa care se spala el un pic singur. Si neaparat trebuie sa tinem minte sa il spalam, ca nu cumva sa devenim... Georgica.

Wednesday, March 16, 2011

Matei stie regulile de la semafor

Matei se transforma intr-un copilot adevarat pentru taticul lui. Se pare ca am reusit destul de bine sa ii inoculam ideea de semafor, de rosu si de verde. Stie sa ne spuna atunci cand e verde sau rosu pentru pietoni, la fel de bine precum stie sa ne spuna cand e verde sau rosu pentru masini.

Totul a inceput prin faptul ca de fiecare data cand stateam la semafor, rabdarea lui incepea sa fie testata si prin urmare i-am explicat de ce stam. Asa se face, ca acum daca prind o unda verde - de exemplu -  si trec cu viteza prin intersectiile unde el era obisnuit sa stam la semafor, ma intreaba de mai multe ori chiar daca era verde sau nu. Acelasi lucru mi se intampla si atunci cand trec pe langa un semafor precum cel de la Astoria cum vii din Grigorescu, cand facand stanga spre Racovita treci chiar daca la semafor este rosu. In majoritatea cazurilor Matei observa acest lucru si imi atrage atentia asupra faptului ca trec pe rosu. De fiecare data am dificultati sa ii explic cum e posibil sa trecem cu masina legal, chiar daca la semafor este rosu.

Tuesday, March 8, 2011

8 martie

A fost greu sa il convingem pe Matei ca azi e ziua lui Mami. M-am straduit sa ii explic faptul ca azi e ziua tuturor femeilor, a mamicilor. Dimineata cand ii puneam centura sa mergem la gradi, mi-a spus foarte sec faptul ca maine este ziua taticilor.

Pana la urma, cred ca tot la gradinita a inteles "amploarea" zilei de azi. In mintea lui ziua lui mami inseamna ziua de nastere. La gradi, facand felicitari impreuna cu ceilalti colegi, a inteles ca e vorba despre toate mamicile. Iata si felicitarea lui Matei:

La multi ani, mamicilor!

Carpe Diem!

In ultima vreme traiesc momente istorice. Traiesc istoria unei familii, cea a familiei mele.

Ieri seara le-am facut baie la baietei, amandoi in vana mare. Distractia a fost la cote maxime, mai ales in momentele in care ma stropeau pe mine. Toata gresia era numai o apa, eu eram ud ca un pescar. Cu toate acestea am savurat fiecare secunda din aceasta distractie. Ma uitam la cat sunt de draguti David si Matei, cum rad ei in vana, imi venea sa ii mananc. Am simtit ca aceste momente sunt de neinlocuit si sunt genul de amintiri pe care le retraiesti cu lacrimi in ochi dupa trecerea anilor. Vroiam mai mult, sa imortalizez momentul, sa il pot retrai de cate ori am chef, oricand am chef. E frustrant ca acest lucru nu se poate, iar aceste evenimente trebuie pur si simplu traite, un "Carpe Diem" adevarat.

Momentele acestea se petrec in fiecare zi: cand mergem la tara, cand baietii se joaca impreuna, sar, canta si danseaza. De fiecare data simt multa fericire, dar si nostalgia ca totul este trecator, timpul trece iar eu nu pot face nimic sa il tin in loc. Nicio poza nu poate descrie caldura care te invaluie, cum iti creste inima atunci cand te uiti la copiii care cresc langa tine. Viata merita traita din plin, iar prezenta copiilor in mijlocul nostru face totul mult mai savuros. Greu de pus in cuvinte sentimentele acestea de parinte!

Monday, March 7, 2011

Dictionarul lui David

David, baietelul nostru cel mic, a inceput sa articuleze primele silabe prin care comunica verbal cu noi. Asa cum am notat si primele cuvinte ale lui Matei, deschid lista de prime cuvinte ale lui David:

ina = gaina, masina, lumina
utu = calutu
iio = si eu
nana = banana
gaca = geaca
anu = ghiozdanu (de gradinita al lui Matei)
eee = Matei

Update 16.03.2011
una = luna
upo = nu pot
ine = bine
tei = Matei

Update 30.03.11
bubu = autobuzu
amu = geamu
tei = Matei

Sunday, February 27, 2011

Vreau un om de zapada mai mare decat mine!

 Ah, in sfarsit am prins un weekend in care sa mergem la tara. Nu am mai facut-o din noiembrie anul trecut si ne-a fost foarte dor. La toti, cu mine in frunte.

Am avut norocul sa ninga spectaculos vineri, iar pana sambata drumurile sa fie curatate, iar zapada inca netopita. Toate conditiile fiind aliniate, nu e de mirare ca entuziasmul m-a determinat sa stabilesc obiectivul de a construi un om de zapada mai mare decat mine. Fireste ca am reusit cu ajutorul baieteilor si al lui Catrinel.

Ne-am tavalit in zapada. Cu sania nu ne-am putut da, pentru ca zapada era prea moale. In schimb am construit un tunel prin zapada, folosind unelte importante precum lopata sau sapa.

Bineinteles ca nu puteam sa ratez ocazia de a praji o caserola de mici, servita cu bere fara alcool.

Anul acesta am planuri mari legate de mersul la tara, mai ales ca imi surade inima atunci cand ii vad pe Matei si pe David petrecand o zi intreaga in aer liber, mancand sanatos si proaspat. Viata noastra de termopan ne tine departe de natura, de ritmul ei. Totul este artificial, majoritatea covarsitoare a timpului ne-o petrecem intre patru pereti fie la servici, fie acasa, sau pe bancheta de la masina alergand intre servici si casa.

Monday, February 21, 2011

Mergem la teatrul de papusi

Am devenit fani ai teatrului de papusi. Mai exact teatrul Puck din Cluj, care are si un site excelent: www.teatrulpuck.ro . Luna aceasta Matei a vizionat Motanul vrajitoarei, Punguta cu doi bani, Muzicantii din Bremen. Costa 10 lei biletul de persoana, deci pentru un parinte si un copil ar fi 20 de lei. Au si posibilitatea de a lua un abonament care inseamna 40 de lei si primesti 6 bilete.

Stiind ca urmeaza sa mergem la Muzicantii din Bremen, de doua saptamani Matei s-a culcat ascultand mp3 cu povestea. Mi-am dorit ca el sa o stie, sa o asculte si sa si-o imagineze singur inainte de a o vedea asa cum si-o imagineaza regizorul unui teatru de papusi.

Este excelent ca si pentru noi adultii e distractiv sa mergi, sa vezi piesa, sa vezi bucuria copiilor. Pentru copii este foarte instructiv, ii deprinde cu mersul la teatrul si zic eu ca ii apropie de "viata culturala". Si ca si cireasa de pe tort, mi se pare o modalitate excelenta de a petrece timp de calitate parinte - copil.

La Punguta cu doi bani, a fost o faza interactiva foarte distractiva. A venit un porcusor care fugea de bucatareasa care dorea sa il prinda si sa il faca friptura cu un mar in gura. Ii roaga pe copiii spectatori sa nu ii spuna bucataresei unde se ascunde. Apare bucatareasa, ii intreaba pe copii daca au vazut porcul. Micutii, fara sa ezite, au inceput sa arate cu degetul si sa strige acolo! acolo! Micii tradatori - m-am gandit eu in sinea mea.

Astept cu interes programul lunii martie. In perioada asta a anului, cand frigul ne alunga de afara, teatrul de papusi se arata ca o solutie excelenta de a petrece timpul liber alaturi de copii.

Wednesday, February 16, 2011

Oul de baschet

Ieri seara ne-am distrat de minune, noi baietii, in timp ce Catrinel trebaluia prin bucatarie. Tot dormitorul nostru era plin de mingiutele de plastic de toate culorile, cu care le face mare placere la baieti sa se joace.

Ne jucam "bau", aruncam cu mingiutele, veselia era in toi, pana cand Davidut gaseste mingea de baschet. Fericit, ii da drumul din mana si se bucura cum sare mingea: poc, poc, poc. Eu, mai uit catre el si ii spun: mai Ciobo, lasa mingea de baschet ca u deranjam pe vecini. Se pare ca apelativul meu "Ciobo" il distreaza la culme pe Matei, care incepe sa se fofileze pe langa noi, sa ajunga la mingea cea mare si zgomotoasa. Pana la urma reuseste sa ajunga la minge, eu il strig Ciobo si el incepe sa rada ca abia mai poate sa respire. Dupa cateva faze din-astea incepe sa imi fie mila de vecinii de sub noi, care au  de-a face cu o minge de baschet scapata in bratele a doi baietei, unul de un an si jumatate si unul de trei ani si 5 luni.

Ma sui pe minge si ii spun lui Matei: "uite ce ou mare a facut tati!". Matei se uita la oul mare cat o minge de baschet fara sa se mire absolut deloc. Ii spun ca ne putem juca in continuare de-a Ciobo care pune mana pe mingea de baschet, doar ca nu mai poate arunca oul deoarece se poate sparge. Copilul se conformeaza instant si incepe sa aiba mare grija de oul albastru cu portocaliu.

Fazele acestea sunt memorabile si le scriu pentru ca imi va face placere sa le revad peste ceva vreme. Parintii au memorie scurta.

Ma fac si mai frumos

Monday, February 14, 2011

David si Matei joaca bau

Astia micii-s fantastici. Mai nou David a inceput sa joace de-a v-ati ascunselea. Este ceea ce el numeste "bau". Asta pentru ca noi ne-am jucat cu baietii, ne ascudeam pe dupa usi sau pe dupa mobile, ieseam la ei si strigam razand "bau".

Acum David joaca bau cu Matei in jurul frigiderului.

Povesti pe placi de vinil

Matei a descoperit magia povestilor pe placi de vinil. Noi nu mai avem pick-up, insa am peste 200 de mp3-uri cu povesti, dintre care foarte multe imi sunt cunoscute din timpul copilariei, cand le ascultam cu mare placere.

Efectul soporistic asupra lui Matei este foarte pronuntat, asa incat nu reuseste sa reziste mai mult de o poveste fara sa adoarma. Ma tot roaga sa ii pun si alte povesti. Eu i le pun la CD-player, doar ca el adoarme in timpul primeia dintre ele.

Ne incanta faptul ca Matei are o mica pasiune pentru aceste povesti, deoarece preferam sa le asculte si sa isi imagineze ceea ce se intampla de fapt acolo. Decat sa ii oferim imagini de la televizor, despre care se spune ca omoara imaginatia si creativitatea copiilor, prefer ca el sa aculte povestile, si abia pe urma sa priveasca modalitatea in care un regizor si-a imaginat firul epic.

Monday, February 7, 2011

Copiii sunt invatatorii nostri

De curand am avut parte de o mica revelatie si am primit raspunsul la una din intrebarile mari ale vietii: de ce copii?

Specia umana a evoluat foarte mult si asa se face ca oamenii au cucerit aceasta planeta. Ne-am dezvoltat ca si specie, dar in acelasi timp ne-am indepartat de spiritual si de emotional. Partea noastra rationala a pus stapanire pe noi si ne ghideaza stilul de viata, ne face niste robotei cu IQ tot mai mare, dar la care daca te uiti de la departare par comici in ceea ce fac zi de zi. Putem vedea pamantul ca pe un glob mare pe care miliarde de fiinte numite homosapiens se trezesc in fiecare dimineata si alearga cu o viteza tot mai mare pentru a obtine niste mici bucati de hartie pe care le-am numit conventional: bani. Cu cat alergam mai iute, cu atat reusim sa facem mai multi bani, sa cheltuim mai multi bani, sa avem nevoie de mai multi bani pentru a putea mentine stilul de viata, de maine trebuie sa facem mai multi bani. Acest lucru se intampla zi de zi pana cand in pragul batranetii iesim la pensie, banii de care dispunem se reduc la jumatate fata de cat eram obisnuiti sa avem si ne intrebam ce rol au toate acestea.

Vestea buna: copiii nu sunt prinsi (inca) in aceasta valtoare penibila. Ei sunt liberi, sinceri si mai ales plini de emotii si de spirit. Adica exact ceea ce noi adultii am pus intr-o cutie mica si uitata undeva pe un raft prafuit al sufletului. Copiii pot fi maestri nostri, profesorii nostri de la care putem invata cum sa fim mai emotionali, mai spirituali. Tot ceea ce merita sa facem este sa ne uitam cu atentie la ei, sa ne straduim sa ne debarasam de canoanele in care traim si sa privim din nou lumea in imagini, culori, sunete, miscare, vibratie, fara sa numaram minutele, banii, treptele de la bloc, termenele limita, facturile, locurile de parcare, autobuzele care trec prin statie, anii nostri care trec. Ne deschidem sufletul si vedem ce inseamna sa te bucuri de clipa pe care o traiesti si nu sa urasti zilele saptamanii asteptand weekendul. Imi dau seama ca fara sa vreau, le insuflu copiilor ca zilele de weekend sunt mai faine decat celelalte. Ei habar nu au daca este luni sau miercuri: o alta conventie de care ne agatam noi adultii. E cel mai banal exemplu care imi vine acum in minte, dar din pacate astfel de conventii sunt cu miile. Nu stiu daca cei din epoca de piatra au fost mai fericiti decat noi, dar sigur noi, cei de azi suntem prizonierii conventiilor sociale. Pot face ceva ca sa evadez din acest labirint? Probabil ca nu. In schimb pot sa ma joc cu plastilina, sa fac forme, sa combin culori, sa desenez, sa ma uit la cer, sa merg la teatrul de papusi si sa uit de "regia din spate", sa fiu mai liber, sa imi comunic sentimentele, sa imi deschid sufletul si astfel sa cresc si spiritual.

Le multumesc copiilor mei Matei si David pentru faptul ca sunt profesorii mei extraordinari pe care ii iubesc mai mult decat orice.

Friday, February 4, 2011

Matei se cere la gradinita

Mai blufam si noi ca si parinti. Asa... dupa principiul psihologiei inverse.

Miercuri dimineata, ne pomenim ca Matei se cere la gradinita. Cica "vreau la gradi meu". Eu pe faza, adopt my poker face si ii promit ca daca e cuminte, il duc la gradinita. Asta dupa ce acum aproape un an, cand Matei a inceput sa mearga la gradinita am avut aproape trei luni cu plans in fiecare dimineata, smuls copil de catre educatoare din bratele lui tati. Stiu ca atunci am trecut prin clipe grele, pentru ca nu imi era usor sa pornesc mai departe spre servici stiind ca l-am lasat pe Matei plangand.

Pe vremea aceea, ma consolam doar cu ideea ca dupa ce plec eu se linisteste - cel mai greu fiind momentul despartirii - si ca voi ajunge si ziua aceasta in care scriu cum copilul se cere la gradinita

Wednesday, February 2, 2011

Imaginatia mea este mai limitata decat a lui Matei

Ne-a rugat educatoarea lui Matei sa ii cumparam o forfecuta. Dupa ceva practica in taiat hartie la gradinita, copilul isi dezvolta dexteritatea necesara sa foloseasca foarfeca.

Duminica ne-am dus tot familionul la cumparaturi si am cumparat o forfecuta pentru copii. Acest lucru l-a bucurat foarte mult pe Matei, care cu mare constiiciozitate s-a pus pe decupat in hartie tot felul de forme.

Eu ii faceam baie lui David. Matei tot vine la mine si ma intreaba ce forme a taiat. Ma uit la hartia din mana lui si ii spun ca a taiat un elicopter. El ma aproba si merge mai departe la masuta de lucru sa continue activitatea.

Am gresit! Trebuia sa il las pe el sa imi spuna ce forma a taiat, dupa care sa il aprob eu pe el. Noi adultii - si probabil romanii mai mult ca altii datorita sistemului de invatamant - suntem cu mintea "in cutiuta", adica in canoanele pe care le-am deprins de cand eram mici, pana in prezent prin scoala, educatie, familie, joaca. Mintea copiilor este mai libera, asa ca nu e de mirare ca Matei trage trei linii pe o hartie si imi spune ca a desenat o pisica. M-am prins de acest lucru, asa ca data urmatoare l-am lasat pe el sa imi spuna ca taie un munte, un picior, etc. Am simtit astfel ca nu ii ingradesc imaginatia, oferindu-i raspunsuri de adult.

Sunday, January 30, 2011

Matei zice rau, ratusca, ramurica

Rica nu stia sa zica
Rau, ratusca, ramurica
Dar de cand baiatu-nvata
Poezia despre rata
Rica stie-acum sa zica
Rau, ratusca, ramurica.

Weekendul trecut, cat noi am fost la Venetia, Matei a invatat sa pronunte "r". Noroc cu defectul profesional al bunicii Grigorovici, care a determinat-o sa ii explice lui Matei cum sa pronunte, a avut rabdare cu el, asa ca pe cand ne-am intors din minivacanta, copilul vorbea mult mai corect.

Acum e o placere sa auzi cum pronunta corect litera, in diferite cuvinte. Acum losu este rosu, acopelis este acoperis si asa mai departe. Distractiv este si ca rr-ieste inclusiv acolo unde nu este cazul. De exemplu, ieri in loc de salveaza ne-a spus sarveaza.

Copiilor le vine firesc sa zica r in loc de l undeva dupa varsta de 3 ani, mai degraba inspre 4.

Thursday, January 27, 2011

Fratii sunt o binecuvantare

Venirea celui de-al doilea copil pe lume este o binecuvantare pentru toata familia: frati mai mari si parinti. Acest lucru macar din 8 motive pe care le pot insira:
1.       Parintii sunt mai “relaxati” cu fiecare nou venit in familie. Din experienta noastra, gradul de cocolosenie pe care il aplicam lui Matei a fost mult mai mare fata de cel aplicat mezinului David. Spre exemplu, in perioada dintre sarbatori am fost la o petrecere pentru copii. Acolo am intalnit 2 tipuri de parinti: closte si necloste. Clostele stateau in spatial de joaca a copiilor, calare peste animatoarea care abia reusea sa isi faca jobul din cauza „aglomeratiei adulte”. Neclostele, stateau in atecamera, povestind cu prietenii in fata unei beri. Noi am ales varianta dea supraveghea de la departare. La un moment dat, am observat cum Davidut a plonjat de pe scara unui topogan. Copilul nu a plans absolut deloc, iar un parinte closca i-a sarit in ajutor si l-a pus la loc pe scara. Recunosc faptul ca si noi eram de tip closca atunci cand aveam un singur copil si probabil ca am fi ramas la fel.
2.       Parintii nu mai sunt asa de stresati de „atacul microbilor”. In 2008, cand Matei avea 1 an, ne-am dus la mare la Mamaia, carand ditamai sterilizatorul dupa noi. In 2009, cand David avea 11 luni, ne-am dus la aceeasi Mamaie fara niciun sterilizator dupa noi. Experienta cu sterilizator nu a fost deloc diferita de cea cu sterilizator.
3.       Cei doi se au unul pe altul si se ”educa” reciproc, tragandu-se unul pe celalalt. Spre exemplu, curajul si dezinvoltura lui Matei au crescut dupa venirea lui David (cu siguranta si din cauza gradinitei). David, imitand totul precum o maimuta, chiar daca are doar un an si jumatate, deja coloreaza, construieste cuburi Lego, vine la spalat pe maini cand intram in casa, a renuntat la scaunul de copii.
4.       Copiii se joaca impreuna 
5.       Resursele familiei sunt mai bine utilizate. Tarcul, premergatorul, jucariile, hainutele au o viata mai lunga. Noi chiar ne-am straduit le prelungim si mai mult aceasta viata, asa ca multe dintre ele au ajuns la a treia generatie de copii, dupa Matei si David. Poate ca un avantaj al acestei „crize” economice este faptul ca ne readucem aminte cum este sa ne bucuram mai multi de aceleasi resurse.
6.       Evenimentele banale precum masa in familie, baia, mersul la culcare devin o distractie in 90% din cazuri. Totul este o joaca permanenta, o harjoneala intre baietei la care devenim si noi partasi.
7.       Copiii invata sa imparta aceeasi jucarie. De multe ori aceasta reprezinta marul discordiei dintre ei. Cu toate acestea, ei ajung sa inteleaga faptul ca jucaria este doar una, negociabile intre ei sunt doar perioada sau modul in care impart aceeasi jucarie. Astfel, zicem noi ca cei mici invata ca nu li se cuvine totul pur si simplu pentru ca ei sunt draguti iar parintii le indeplinesc orice fantezie. Empatia si altruismul sunt greu de dobandit, dar de mare ajutor in viata.
8.       Implinirea noastra de parinti este mult mai mare. Pe fiecare copil il iubesti nespus, iar acest lucru nu inseamna ca sufletul tau de parinte se imparte la doi ci ca sufletul tau de parinte se dubleaza deoarece are mai multa dragoste de oferit.

Tuesday, January 25, 2011

Turism de guerrila

Am inventat un nou concept, acela de turism de guerrila. Pe scurt, acest tip de turism inseamna sa mergi in vacanta cu costuri minime.

Acest tip de turism inseamna sa ai o abordare inteligenta si sa te bucuri la maxim de o destinatie. Asa se face ca tocmai ne-am intors dintr-un weekend prelungit la Venetia - doar noi, cuplul mami si tati am avut parte de trei zile de vacanta. Am mers cu avionul de la Cluj direct... ma rog la Treviso, adica la vreo 40 de km de Venetia. Fiind in afara sezonului, avionul ne-a costat 200 de lei 2 persoane dus intors.

Bineinteles ca si cazarea a fost mult mai ieftina decat in sezon si am stat la cateva stradute de Piata San Marco. Mancarea a fost super-buna, avand in vedere ca mie imi place pizza foarte mult. Am fost si pe insulele Murano si Burano, am vizitat Palatul Dogilor si Ghetoul din Venetia, am baut caupccino si am mancat inghetata cat pentru 3 luni intregi. Bine imbracati si inarmati cu asteptari joase, am avut parte de o vacanta de vis, ferita de aglomeratia si cozile la muzee din timpul verii.

Niste prieteni de-ai nostri ne-au spus ca ne invidiaza ca reusim sa face vacante si sa ne bucuram de viata de cuplu chiar si dupa venirea copiilor. Noi spunem ca este foarte important sa petreci timp in cuplu, iar dupa 3 zile in care copiii au stat la bunici, abia astepti sa ajungi acasa si sa ii iei in brate. Un pic de dor si de distanta fata de copii ofera cuplului sansa sa se regaseasca si totodata face viata de familie mai interesanta.

Thursday, January 20, 2011

Era maimutei

Am intrat in era maimutei. Recunosc faptul ca nu ma pricep la  zodiacul chinezesc, dar pare singura explicatie pentru care baietii nostri cauta sa isi extinda orizontul si viziunea suindu-se pe diferite obiecte din casa.
Matei a inceput aceasta activitate alpinistica undeva in perioada sarbatorilor. Bineinteles ca David l-a urmat ca o... maimuta veritabila. La faza cu imitatul, David e maimuta mai demult.
Printre manifestari: Matei isi trage masuta langa bradul de Craciun, pentru a ajunge la globurile de mai sus. Matei urmat de David se suie in varful patului nostru si se simt ca cea mai la moda formatie de muzica usoara, dand un spectacol pe care il urmarim cu inima stransa, nu cumva sa zboare careva de sus de pe pat. Suitul pe canapele (inclusiv spatar) si mobile este deja o practica obisnuita, care nu ne mai mira absolut deloc.
Ultima gaselnita a lui Matei este sa traga un scaun din bucatarie dupa el prin casa pentru a se sui pe el sa aprinda si sa stinga butoanele. Acum invata care intrerupator corespunde la care bec.
Bineinteles ca suntem spectatori si intervenim doar atunci cand pericolul unei cazaturi este foarte ridicat (sunt prea la margine). In rest, inima noastra danseaza hip-hop in piepturile noastre

Descalecarea Regelui Matei

Monday, January 17, 2011

Bravo, veceule!

Ne-am dus la veceu la Iulius Mall. Matei este baiat mare, iar mersul la gradinita l-a invatat sa manance singur, sa se dezbrace si sa mearga la pishi. Eram la mall si s-a cerut la baie. Ne-am dus impreuna si pe cand isi aranja la loc pantalonii, apa se trage automat, fiind cu senzor. Il aud pe simpaticul de Matei: "Bravo, veceule!" Veceul ne-a zambit scurt si ne-a facut cu ochiul cu luminita lui rosie de la senzor. A fost pentru prima data in viata lui de veceu cand cineva l-a incurajat pentru munca depusa.

Sunday, January 16, 2011

Dilema lui Matei

Noi adultii consideram firesti lucruri pe care atunci cand aveam varsta lui Matei abia le descopeream. Poate ca de aceea micutii sunt mai creativi, pentru ca sunt mai liberi in gandire si nu au cutumele noastre.

Imi indrept atentia spre micile hai sa le numim "dileme" ale lui Matei. Odata cu descoperirea intrebarii "de ce?" de catre cei mici, noua, parintilor, ni s-a creat o oportunitate foarte mare sa redescoperim lumea inconjuratoare. Secretul este sa nu ne simtim cicaliti in urma tirului de intrebari, ci sa cautam si noi raspunsurile impreuna cu cei mici.

Ultima dilema a lui Matei este de ce bunicii lui stau la parter? Este vorba de bunicii care stau la casa. Sunt curios ce raspunsuri ai da tu la aceasta intrebare.

Friday, January 14, 2011

Conversatie de dimineata

In dimineata aceasta Matei ma cheama sa imi arate vremea. Mergem la geamul de la balcon, acolo unde are el pregatit scaunul de pe care admira peisajul si urmareste viata de cartier din spatele blocului: gunoierii, batatorul de covoare, pubelele de gunoaie, oamenii zgribuliti si pisicile nearistocrate.

Afara o ceata de sa o tai cu cutitul. Matei imi spune ca nu se vede nimic afara. I-am explicat ca e ceata. Zambind smechereste mi-a spus ca nu e ceata, ci e DULceata. I-am facut cu ochiul si i-am returnat zambetul.

Monday, January 10, 2011

Maine este ziua mea

Fac 31 in 11 ianuarie.

Mi-a fost pusa intrebarea ce mi-as dori de ziua mea. Trebuie sa recunosc ca am fost pus in dificultate deoarece am de toate. Bineinteles ca intotdeauna este loc pentru mai mult, dar sunt putine lucruri fizice care daca le-as achizitiona sa imi aduca mai multa fericire decat am deja.

Dintre lucrurile "metafizice" pe care mi le doresc, ar fi 2: sanatate la toata familia si echilibrul pe care il avem acum ca si familie sa nu se strice niciodata. Clisee, dar fericirea sta in lucruri asa de simple si de banale, ca tocmai acest fapt face viata mai interesanta. Oarecum paradoxal, nimic nu aduce mai multa fericire decat normalitatea: sanatate, gasire partener POTRIVIT, facut copii, vizitat lumea. Avand parte de acestea, reusesti sa ai parte de slujba dorita, sa iti construiesti o casa, sa iti cumperi o masina sau alte obiecte. Cheia succesului este sa ai caminul din care sa iti tragi seva datatoare de energie, putere de munca.

Banal? Poate! Pentru unii, insa, greu de obtinut. Eu am insa am un baftoc mare, asa ca nu e de mirare ca nu imi vin multe in minte atunci cand mi se adreseaza intrebarea: Ce iti doresti de ziua ta?

Sunday, January 9, 2011

Am bifat prima gastro-enterocolita

A sosit si momentul nedorit dar iminent in care David a facut prima lui enterocolita. Dupa o zi de febra (vineri), diareea a inceput vineri seara, iar sambata dimineata ne-am pornit la urgenta de teama sa nu se deshidrateze.

La urgenta l-au luat in primire foarte repede, i-au facut si ecografie, ne-au spus ca este o enterocolita bacteriana si ne-au prescris antibioticul augmentin. L-am tratat cu eridiarom, biotics, hidrasec.

Cu aceasta ocazie am aflat ca in cazul in care caca este verde cu urme de sange, cel mai probabil e vorba despre o enterocolita bacteriana. Cei de la urgenta ne-au dat o lista cu alimente in caz de gastro-enterocolita acuta.
Alimente permise:
  • iaurt simplu
  • lapte praf delactozat
  • breanzeturi (neafumate)
  • carne slaba (pui, vitel, vita)
  • supa de zarzavat cu carne
  • pilaf de orez (cu legume, carne)
  • piureuri de legume
  • banane
  • mar copt
  • biscuiti simpli
  • stick-suri cu sare
  • grisine
  • paine
  • ceai (cu zaharul fiert in apa), de preferat neindulcit
  • apa plata
Alimente interzise
  • grasimi animale
  • prajeli
  • lapte
  • miere
  • cereale
  • snacks-uri, cipsuri
  • cacao
  • ciocolata
  • bauturi carbogazoase
  • portocale, pere, prune, kiwi, stafide, rodie
  • varza, fasole, mazare.

Tuesday, January 4, 2011

Ce bine e ca sunt doi frati!

Zilele acestea cat am fost in vacanta am avut ocazia sa studiez mai indeaproape interactiunea dintre Matei si David. Momentele placute le-au depasit net pe cele neplacute, iar cel mai important este faptul ca ne-am felicitat pe mine si pe Catrinel pentru faptul ca am facut doi copii.
Diferenta de varsta dintre ei este de doar 1 an si 10 luni, ceea ce face ca pe masura ce mezinul David creste, diferenta aceasta sa se aplatizeze tot mai tare, prin urmare cei doi ajung deja se se inhame la jocuri comune. Matei vine cu diferite idei de proiecte, iar David se lasa foarte usor angrenat.
Un astfel de proiect de-al lui Matei a fost sa mute toate animalutele de plus din cortul din camera lor pe patul nostru. Asa a luat nastere prima ferma zoologica – am incheiat citatul – din lume. Patul nostru a devenit un tractor imens care gazduia de la maimute, al ursuleti si chiar si un magarus. David, ca o codita veritabila, tropaia in urma lui Matei carand si el cate un animalut. Interesant este faptul ca cei doi se „trag reciproc in sus”, in sensul ca faptul ca sunt doi reprezinta un stimulet pentru celalalt. Impreuna sunt mai creativi. Pentru noi este un avantaj foarte mare ca nu mai trebuie sa ne implicam asa indeaproape in a le oferi distractie, pentru ca si-o gasesc singuri. Mie imi creste inima cand ii vad cum se distreaza impreuna si imi place cum si-au reglat „taficul”, in sensul ca atunci cand David si-a dat drumul la mers, eram stresat ca nu cumva Matei sa il dezechilibreze si micul sa cada.
Asa cum spunea o prietena singura la parinti: in fiecare seara cand eram mica si se termina joaca afara alaturi de ceilalti copii, ii invidiam pe fratii care continuau joaca in casele lor. E fain ca sunt doi!

Monday, January 3, 2011

Frica de Mos Craciun

In urma sarbatorilor de Craciun am constatat ca sunt doua categorii de copii: cei care plang atunci cand il vad pe Mos Craciun si cei care nu plang.
Observarile mele empirice bazate pe un esantion total nereprezentativ arata ca cele doua categorii de copii se suprapun aproape perfect cu categoriile delimitate de varsta de 2 ani: cei care au sub si cei care au peste.
Se pare ca mosul imbracat in rosu aprins si cu fata expusa doar 66%  starneste atat emotii pozitive cat si negative in cei mici. Matei a fost foarte cooperant, i-a placut tare mult Mosul si la fel ca anul trecut am vazut ca era vizibil emotionat si mai ales siderat de maretia lui Mosu. El este mai obisnuit cu acest obicei si isi aduce aminte si de venirea mosului de anul trecut, macar pentru ca s-a uitat de cateva ori la DVD-ul pe care l-am facut atunci.
David a fost oarecum neutru, in sensul ca nu prea l-a agreat pe Mosu dar nici nu a manifestat o reactie de respingere atunci cand l-am luat pe sus pentru a face poze impreuna. Nu la fel de cooperanta a fost fetita de varsta lui David (un an si jumatate) care era si in mediu nou (la noi acasa) si cu multi oameni noi si colac peste pupaza a aparut un individ mare imbracat in rosu si care tragea dupa el cadouri varate in fata noastra de plapuma.
Mercantilismul, sau hai sa ii spunem dorinta copilasilor de a lua in primire jucariile noi, i-a determinat pe toti sa isi ia jucariile de la Mosu si sa le desfaca in alta camera. Asta ne-a dat ragaz noua adultilor sa facem poze cu Mosu si cateva poante.

Sunday, January 2, 2011

Bilantul vacantei de iarna

Ca de fiecare data, sarbatorile de iarna au trecut repede, insa ne-am simtit excelent inconjurati de familie si prieteni.


Bilantul vacantei:
  • Craciunul petrecut acasa impreuna cu Mosu si 15 oaspeti (dintre care 3 copii)
  • Revelionul petrecut acasa, pe tihna alaturi de copii si prieteni - am avut parte si de un foc de artificii de la un hotel din apropiere, cu vedere excelenta de la noi din balcon
  • Jambonul de Craciun a fost mai bun decat jambonul de Revelion (aici parerile sunt impartite)
  • Am baut (impreuna cu musafirii) o sticla si jumatate de wiskey, un bax de Ursus si vreo 8 litri de vin
  • 7 din 9 seri am avut oaspeti. In celelalte 2 seri am fost noi in vizita
  • In niciuna din seri nu ne-am culcat mai devreme de 1 dimineata
  • Am avut parte de multa zapada
  • In fiecare zi am dormit cel putin 2 ore de amiaza (ne-am sincronizat somnul cu cei mici  care dadeau trezirea in fiecare dimineata)
  • Am urmarit 18 episoade din serialul Lie To Me
  • Nu am scris nici un articol in Jurnalul de tatic
  • Nu am reusit sa numar zambetele si sa masor voia buna, dar toate de mai sus pot sa dea o imagine apropiata asupra cat de bine ne-am simtit.
Acum sunt un pic melancolic la final de vacanta si inceput de noua saptamana de lucru. Am insa energie si un sentiment puternic de implinire.

La Multi Ani, 2011 !!!