Sunday, January 30, 2011

Matei zice rau, ratusca, ramurica

Rica nu stia sa zica
Rau, ratusca, ramurica
Dar de cand baiatu-nvata
Poezia despre rata
Rica stie-acum sa zica
Rau, ratusca, ramurica.

Weekendul trecut, cat noi am fost la Venetia, Matei a invatat sa pronunte "r". Noroc cu defectul profesional al bunicii Grigorovici, care a determinat-o sa ii explice lui Matei cum sa pronunte, a avut rabdare cu el, asa ca pe cand ne-am intors din minivacanta, copilul vorbea mult mai corect.

Acum e o placere sa auzi cum pronunta corect litera, in diferite cuvinte. Acum losu este rosu, acopelis este acoperis si asa mai departe. Distractiv este si ca rr-ieste inclusiv acolo unde nu este cazul. De exemplu, ieri in loc de salveaza ne-a spus sarveaza.

Copiilor le vine firesc sa zica r in loc de l undeva dupa varsta de 3 ani, mai degraba inspre 4.

Thursday, January 27, 2011

Fratii sunt o binecuvantare

Venirea celui de-al doilea copil pe lume este o binecuvantare pentru toata familia: frati mai mari si parinti. Acest lucru macar din 8 motive pe care le pot insira:
1.       Parintii sunt mai “relaxati” cu fiecare nou venit in familie. Din experienta noastra, gradul de cocolosenie pe care il aplicam lui Matei a fost mult mai mare fata de cel aplicat mezinului David. Spre exemplu, in perioada dintre sarbatori am fost la o petrecere pentru copii. Acolo am intalnit 2 tipuri de parinti: closte si necloste. Clostele stateau in spatial de joaca a copiilor, calare peste animatoarea care abia reusea sa isi faca jobul din cauza „aglomeratiei adulte”. Neclostele, stateau in atecamera, povestind cu prietenii in fata unei beri. Noi am ales varianta dea supraveghea de la departare. La un moment dat, am observat cum Davidut a plonjat de pe scara unui topogan. Copilul nu a plans absolut deloc, iar un parinte closca i-a sarit in ajutor si l-a pus la loc pe scara. Recunosc faptul ca si noi eram de tip closca atunci cand aveam un singur copil si probabil ca am fi ramas la fel.
2.       Parintii nu mai sunt asa de stresati de „atacul microbilor”. In 2008, cand Matei avea 1 an, ne-am dus la mare la Mamaia, carand ditamai sterilizatorul dupa noi. In 2009, cand David avea 11 luni, ne-am dus la aceeasi Mamaie fara niciun sterilizator dupa noi. Experienta cu sterilizator nu a fost deloc diferita de cea cu sterilizator.
3.       Cei doi se au unul pe altul si se ”educa” reciproc, tragandu-se unul pe celalalt. Spre exemplu, curajul si dezinvoltura lui Matei au crescut dupa venirea lui David (cu siguranta si din cauza gradinitei). David, imitand totul precum o maimuta, chiar daca are doar un an si jumatate, deja coloreaza, construieste cuburi Lego, vine la spalat pe maini cand intram in casa, a renuntat la scaunul de copii.
4.       Copiii se joaca impreuna 
5.       Resursele familiei sunt mai bine utilizate. Tarcul, premergatorul, jucariile, hainutele au o viata mai lunga. Noi chiar ne-am straduit le prelungim si mai mult aceasta viata, asa ca multe dintre ele au ajuns la a treia generatie de copii, dupa Matei si David. Poate ca un avantaj al acestei „crize” economice este faptul ca ne readucem aminte cum este sa ne bucuram mai multi de aceleasi resurse.
6.       Evenimentele banale precum masa in familie, baia, mersul la culcare devin o distractie in 90% din cazuri. Totul este o joaca permanenta, o harjoneala intre baietei la care devenim si noi partasi.
7.       Copiii invata sa imparta aceeasi jucarie. De multe ori aceasta reprezinta marul discordiei dintre ei. Cu toate acestea, ei ajung sa inteleaga faptul ca jucaria este doar una, negociabile intre ei sunt doar perioada sau modul in care impart aceeasi jucarie. Astfel, zicem noi ca cei mici invata ca nu li se cuvine totul pur si simplu pentru ca ei sunt draguti iar parintii le indeplinesc orice fantezie. Empatia si altruismul sunt greu de dobandit, dar de mare ajutor in viata.
8.       Implinirea noastra de parinti este mult mai mare. Pe fiecare copil il iubesti nespus, iar acest lucru nu inseamna ca sufletul tau de parinte se imparte la doi ci ca sufletul tau de parinte se dubleaza deoarece are mai multa dragoste de oferit.

Tuesday, January 25, 2011

Turism de guerrila

Am inventat un nou concept, acela de turism de guerrila. Pe scurt, acest tip de turism inseamna sa mergi in vacanta cu costuri minime.

Acest tip de turism inseamna sa ai o abordare inteligenta si sa te bucuri la maxim de o destinatie. Asa se face ca tocmai ne-am intors dintr-un weekend prelungit la Venetia - doar noi, cuplul mami si tati am avut parte de trei zile de vacanta. Am mers cu avionul de la Cluj direct... ma rog la Treviso, adica la vreo 40 de km de Venetia. Fiind in afara sezonului, avionul ne-a costat 200 de lei 2 persoane dus intors.

Bineinteles ca si cazarea a fost mult mai ieftina decat in sezon si am stat la cateva stradute de Piata San Marco. Mancarea a fost super-buna, avand in vedere ca mie imi place pizza foarte mult. Am fost si pe insulele Murano si Burano, am vizitat Palatul Dogilor si Ghetoul din Venetia, am baut caupccino si am mancat inghetata cat pentru 3 luni intregi. Bine imbracati si inarmati cu asteptari joase, am avut parte de o vacanta de vis, ferita de aglomeratia si cozile la muzee din timpul verii.

Niste prieteni de-ai nostri ne-au spus ca ne invidiaza ca reusim sa face vacante si sa ne bucuram de viata de cuplu chiar si dupa venirea copiilor. Noi spunem ca este foarte important sa petreci timp in cuplu, iar dupa 3 zile in care copiii au stat la bunici, abia astepti sa ajungi acasa si sa ii iei in brate. Un pic de dor si de distanta fata de copii ofera cuplului sansa sa se regaseasca si totodata face viata de familie mai interesanta.

Thursday, January 20, 2011

Era maimutei

Am intrat in era maimutei. Recunosc faptul ca nu ma pricep la  zodiacul chinezesc, dar pare singura explicatie pentru care baietii nostri cauta sa isi extinda orizontul si viziunea suindu-se pe diferite obiecte din casa.
Matei a inceput aceasta activitate alpinistica undeva in perioada sarbatorilor. Bineinteles ca David l-a urmat ca o... maimuta veritabila. La faza cu imitatul, David e maimuta mai demult.
Printre manifestari: Matei isi trage masuta langa bradul de Craciun, pentru a ajunge la globurile de mai sus. Matei urmat de David se suie in varful patului nostru si se simt ca cea mai la moda formatie de muzica usoara, dand un spectacol pe care il urmarim cu inima stransa, nu cumva sa zboare careva de sus de pe pat. Suitul pe canapele (inclusiv spatar) si mobile este deja o practica obisnuita, care nu ne mai mira absolut deloc.
Ultima gaselnita a lui Matei este sa traga un scaun din bucatarie dupa el prin casa pentru a se sui pe el sa aprinda si sa stinga butoanele. Acum invata care intrerupator corespunde la care bec.
Bineinteles ca suntem spectatori si intervenim doar atunci cand pericolul unei cazaturi este foarte ridicat (sunt prea la margine). In rest, inima noastra danseaza hip-hop in piepturile noastre

Descalecarea Regelui Matei

Monday, January 17, 2011

Bravo, veceule!

Ne-am dus la veceu la Iulius Mall. Matei este baiat mare, iar mersul la gradinita l-a invatat sa manance singur, sa se dezbrace si sa mearga la pishi. Eram la mall si s-a cerut la baie. Ne-am dus impreuna si pe cand isi aranja la loc pantalonii, apa se trage automat, fiind cu senzor. Il aud pe simpaticul de Matei: "Bravo, veceule!" Veceul ne-a zambit scurt si ne-a facut cu ochiul cu luminita lui rosie de la senzor. A fost pentru prima data in viata lui de veceu cand cineva l-a incurajat pentru munca depusa.

Sunday, January 16, 2011

Dilema lui Matei

Noi adultii consideram firesti lucruri pe care atunci cand aveam varsta lui Matei abia le descopeream. Poate ca de aceea micutii sunt mai creativi, pentru ca sunt mai liberi in gandire si nu au cutumele noastre.

Imi indrept atentia spre micile hai sa le numim "dileme" ale lui Matei. Odata cu descoperirea intrebarii "de ce?" de catre cei mici, noua, parintilor, ni s-a creat o oportunitate foarte mare sa redescoperim lumea inconjuratoare. Secretul este sa nu ne simtim cicaliti in urma tirului de intrebari, ci sa cautam si noi raspunsurile impreuna cu cei mici.

Ultima dilema a lui Matei este de ce bunicii lui stau la parter? Este vorba de bunicii care stau la casa. Sunt curios ce raspunsuri ai da tu la aceasta intrebare.

Friday, January 14, 2011

Conversatie de dimineata

In dimineata aceasta Matei ma cheama sa imi arate vremea. Mergem la geamul de la balcon, acolo unde are el pregatit scaunul de pe care admira peisajul si urmareste viata de cartier din spatele blocului: gunoierii, batatorul de covoare, pubelele de gunoaie, oamenii zgribuliti si pisicile nearistocrate.

Afara o ceata de sa o tai cu cutitul. Matei imi spune ca nu se vede nimic afara. I-am explicat ca e ceata. Zambind smechereste mi-a spus ca nu e ceata, ci e DULceata. I-am facut cu ochiul si i-am returnat zambetul.

Monday, January 10, 2011

Maine este ziua mea

Fac 31 in 11 ianuarie.

Mi-a fost pusa intrebarea ce mi-as dori de ziua mea. Trebuie sa recunosc ca am fost pus in dificultate deoarece am de toate. Bineinteles ca intotdeauna este loc pentru mai mult, dar sunt putine lucruri fizice care daca le-as achizitiona sa imi aduca mai multa fericire decat am deja.

Dintre lucrurile "metafizice" pe care mi le doresc, ar fi 2: sanatate la toata familia si echilibrul pe care il avem acum ca si familie sa nu se strice niciodata. Clisee, dar fericirea sta in lucruri asa de simple si de banale, ca tocmai acest fapt face viata mai interesanta. Oarecum paradoxal, nimic nu aduce mai multa fericire decat normalitatea: sanatate, gasire partener POTRIVIT, facut copii, vizitat lumea. Avand parte de acestea, reusesti sa ai parte de slujba dorita, sa iti construiesti o casa, sa iti cumperi o masina sau alte obiecte. Cheia succesului este sa ai caminul din care sa iti tragi seva datatoare de energie, putere de munca.

Banal? Poate! Pentru unii, insa, greu de obtinut. Eu am insa am un baftoc mare, asa ca nu e de mirare ca nu imi vin multe in minte atunci cand mi se adreseaza intrebarea: Ce iti doresti de ziua ta?

Sunday, January 9, 2011

Am bifat prima gastro-enterocolita

A sosit si momentul nedorit dar iminent in care David a facut prima lui enterocolita. Dupa o zi de febra (vineri), diareea a inceput vineri seara, iar sambata dimineata ne-am pornit la urgenta de teama sa nu se deshidrateze.

La urgenta l-au luat in primire foarte repede, i-au facut si ecografie, ne-au spus ca este o enterocolita bacteriana si ne-au prescris antibioticul augmentin. L-am tratat cu eridiarom, biotics, hidrasec.

Cu aceasta ocazie am aflat ca in cazul in care caca este verde cu urme de sange, cel mai probabil e vorba despre o enterocolita bacteriana. Cei de la urgenta ne-au dat o lista cu alimente in caz de gastro-enterocolita acuta.
Alimente permise:
  • iaurt simplu
  • lapte praf delactozat
  • breanzeturi (neafumate)
  • carne slaba (pui, vitel, vita)
  • supa de zarzavat cu carne
  • pilaf de orez (cu legume, carne)
  • piureuri de legume
  • banane
  • mar copt
  • biscuiti simpli
  • stick-suri cu sare
  • grisine
  • paine
  • ceai (cu zaharul fiert in apa), de preferat neindulcit
  • apa plata
Alimente interzise
  • grasimi animale
  • prajeli
  • lapte
  • miere
  • cereale
  • snacks-uri, cipsuri
  • cacao
  • ciocolata
  • bauturi carbogazoase
  • portocale, pere, prune, kiwi, stafide, rodie
  • varza, fasole, mazare.

Tuesday, January 4, 2011

Ce bine e ca sunt doi frati!

Zilele acestea cat am fost in vacanta am avut ocazia sa studiez mai indeaproape interactiunea dintre Matei si David. Momentele placute le-au depasit net pe cele neplacute, iar cel mai important este faptul ca ne-am felicitat pe mine si pe Catrinel pentru faptul ca am facut doi copii.
Diferenta de varsta dintre ei este de doar 1 an si 10 luni, ceea ce face ca pe masura ce mezinul David creste, diferenta aceasta sa se aplatizeze tot mai tare, prin urmare cei doi ajung deja se se inhame la jocuri comune. Matei vine cu diferite idei de proiecte, iar David se lasa foarte usor angrenat.
Un astfel de proiect de-al lui Matei a fost sa mute toate animalutele de plus din cortul din camera lor pe patul nostru. Asa a luat nastere prima ferma zoologica – am incheiat citatul – din lume. Patul nostru a devenit un tractor imens care gazduia de la maimute, al ursuleti si chiar si un magarus. David, ca o codita veritabila, tropaia in urma lui Matei carand si el cate un animalut. Interesant este faptul ca cei doi se „trag reciproc in sus”, in sensul ca faptul ca sunt doi reprezinta un stimulet pentru celalalt. Impreuna sunt mai creativi. Pentru noi este un avantaj foarte mare ca nu mai trebuie sa ne implicam asa indeaproape in a le oferi distractie, pentru ca si-o gasesc singuri. Mie imi creste inima cand ii vad cum se distreaza impreuna si imi place cum si-au reglat „taficul”, in sensul ca atunci cand David si-a dat drumul la mers, eram stresat ca nu cumva Matei sa il dezechilibreze si micul sa cada.
Asa cum spunea o prietena singura la parinti: in fiecare seara cand eram mica si se termina joaca afara alaturi de ceilalti copii, ii invidiam pe fratii care continuau joaca in casele lor. E fain ca sunt doi!

Monday, January 3, 2011

Frica de Mos Craciun

In urma sarbatorilor de Craciun am constatat ca sunt doua categorii de copii: cei care plang atunci cand il vad pe Mos Craciun si cei care nu plang.
Observarile mele empirice bazate pe un esantion total nereprezentativ arata ca cele doua categorii de copii se suprapun aproape perfect cu categoriile delimitate de varsta de 2 ani: cei care au sub si cei care au peste.
Se pare ca mosul imbracat in rosu aprins si cu fata expusa doar 66%  starneste atat emotii pozitive cat si negative in cei mici. Matei a fost foarte cooperant, i-a placut tare mult Mosul si la fel ca anul trecut am vazut ca era vizibil emotionat si mai ales siderat de maretia lui Mosu. El este mai obisnuit cu acest obicei si isi aduce aminte si de venirea mosului de anul trecut, macar pentru ca s-a uitat de cateva ori la DVD-ul pe care l-am facut atunci.
David a fost oarecum neutru, in sensul ca nu prea l-a agreat pe Mosu dar nici nu a manifestat o reactie de respingere atunci cand l-am luat pe sus pentru a face poze impreuna. Nu la fel de cooperanta a fost fetita de varsta lui David (un an si jumatate) care era si in mediu nou (la noi acasa) si cu multi oameni noi si colac peste pupaza a aparut un individ mare imbracat in rosu si care tragea dupa el cadouri varate in fata noastra de plapuma.
Mercantilismul, sau hai sa ii spunem dorinta copilasilor de a lua in primire jucariile noi, i-a determinat pe toti sa isi ia jucariile de la Mosu si sa le desfaca in alta camera. Asta ne-a dat ragaz noua adultilor sa facem poze cu Mosu si cateva poante.

Sunday, January 2, 2011

Bilantul vacantei de iarna

Ca de fiecare data, sarbatorile de iarna au trecut repede, insa ne-am simtit excelent inconjurati de familie si prieteni.


Bilantul vacantei:
  • Craciunul petrecut acasa impreuna cu Mosu si 15 oaspeti (dintre care 3 copii)
  • Revelionul petrecut acasa, pe tihna alaturi de copii si prieteni - am avut parte si de un foc de artificii de la un hotel din apropiere, cu vedere excelenta de la noi din balcon
  • Jambonul de Craciun a fost mai bun decat jambonul de Revelion (aici parerile sunt impartite)
  • Am baut (impreuna cu musafirii) o sticla si jumatate de wiskey, un bax de Ursus si vreo 8 litri de vin
  • 7 din 9 seri am avut oaspeti. In celelalte 2 seri am fost noi in vizita
  • In niciuna din seri nu ne-am culcat mai devreme de 1 dimineata
  • Am avut parte de multa zapada
  • In fiecare zi am dormit cel putin 2 ore de amiaza (ne-am sincronizat somnul cu cei mici  care dadeau trezirea in fiecare dimineata)
  • Am urmarit 18 episoade din serialul Lie To Me
  • Nu am scris nici un articol in Jurnalul de tatic
  • Nu am reusit sa numar zambetele si sa masor voia buna, dar toate de mai sus pot sa dea o imagine apropiata asupra cat de bine ne-am simtit.
Acum sunt un pic melancolic la final de vacanta si inceput de noua saptamana de lucru. Am insa energie si un sentiment puternic de implinire.

La Multi Ani, 2011 !!!