Monday, February 7, 2011

Copiii sunt invatatorii nostri

De curand am avut parte de o mica revelatie si am primit raspunsul la una din intrebarile mari ale vietii: de ce copii?

Specia umana a evoluat foarte mult si asa se face ca oamenii au cucerit aceasta planeta. Ne-am dezvoltat ca si specie, dar in acelasi timp ne-am indepartat de spiritual si de emotional. Partea noastra rationala a pus stapanire pe noi si ne ghideaza stilul de viata, ne face niste robotei cu IQ tot mai mare, dar la care daca te uiti de la departare par comici in ceea ce fac zi de zi. Putem vedea pamantul ca pe un glob mare pe care miliarde de fiinte numite homosapiens se trezesc in fiecare dimineata si alearga cu o viteza tot mai mare pentru a obtine niste mici bucati de hartie pe care le-am numit conventional: bani. Cu cat alergam mai iute, cu atat reusim sa facem mai multi bani, sa cheltuim mai multi bani, sa avem nevoie de mai multi bani pentru a putea mentine stilul de viata, de maine trebuie sa facem mai multi bani. Acest lucru se intampla zi de zi pana cand in pragul batranetii iesim la pensie, banii de care dispunem se reduc la jumatate fata de cat eram obisnuiti sa avem si ne intrebam ce rol au toate acestea.

Vestea buna: copiii nu sunt prinsi (inca) in aceasta valtoare penibila. Ei sunt liberi, sinceri si mai ales plini de emotii si de spirit. Adica exact ceea ce noi adultii am pus intr-o cutie mica si uitata undeva pe un raft prafuit al sufletului. Copiii pot fi maestri nostri, profesorii nostri de la care putem invata cum sa fim mai emotionali, mai spirituali. Tot ceea ce merita sa facem este sa ne uitam cu atentie la ei, sa ne straduim sa ne debarasam de canoanele in care traim si sa privim din nou lumea in imagini, culori, sunete, miscare, vibratie, fara sa numaram minutele, banii, treptele de la bloc, termenele limita, facturile, locurile de parcare, autobuzele care trec prin statie, anii nostri care trec. Ne deschidem sufletul si vedem ce inseamna sa te bucuri de clipa pe care o traiesti si nu sa urasti zilele saptamanii asteptand weekendul. Imi dau seama ca fara sa vreau, le insuflu copiilor ca zilele de weekend sunt mai faine decat celelalte. Ei habar nu au daca este luni sau miercuri: o alta conventie de care ne agatam noi adultii. E cel mai banal exemplu care imi vine acum in minte, dar din pacate astfel de conventii sunt cu miile. Nu stiu daca cei din epoca de piatra au fost mai fericiti decat noi, dar sigur noi, cei de azi suntem prizonierii conventiilor sociale. Pot face ceva ca sa evadez din acest labirint? Probabil ca nu. In schimb pot sa ma joc cu plastilina, sa fac forme, sa combin culori, sa desenez, sa ma uit la cer, sa merg la teatrul de papusi si sa uit de "regia din spate", sa fiu mai liber, sa imi comunic sentimentele, sa imi deschid sufletul si astfel sa cresc si spiritual.

Le multumesc copiilor mei Matei si David pentru faptul ca sunt profesorii mei extraordinari pe care ii iubesc mai mult decat orice.

No comments: