Wednesday, February 2, 2011

Imaginatia mea este mai limitata decat a lui Matei

Ne-a rugat educatoarea lui Matei sa ii cumparam o forfecuta. Dupa ceva practica in taiat hartie la gradinita, copilul isi dezvolta dexteritatea necesara sa foloseasca foarfeca.

Duminica ne-am dus tot familionul la cumparaturi si am cumparat o forfecuta pentru copii. Acest lucru l-a bucurat foarte mult pe Matei, care cu mare constiiciozitate s-a pus pe decupat in hartie tot felul de forme.

Eu ii faceam baie lui David. Matei tot vine la mine si ma intreaba ce forme a taiat. Ma uit la hartia din mana lui si ii spun ca a taiat un elicopter. El ma aproba si merge mai departe la masuta de lucru sa continue activitatea.

Am gresit! Trebuia sa il las pe el sa imi spuna ce forma a taiat, dupa care sa il aprob eu pe el. Noi adultii - si probabil romanii mai mult ca altii datorita sistemului de invatamant - suntem cu mintea "in cutiuta", adica in canoanele pe care le-am deprins de cand eram mici, pana in prezent prin scoala, educatie, familie, joaca. Mintea copiilor este mai libera, asa ca nu e de mirare ca Matei trage trei linii pe o hartie si imi spune ca a desenat o pisica. M-am prins de acest lucru, asa ca data urmatoare l-am lasat pe el sa imi spuna ca taie un munte, un picior, etc. Am simtit astfel ca nu ii ingradesc imaginatia, oferindu-i raspunsuri de adult.

3 comments:

Cris said...

daca ai reusit sa vezi un elicopter si el sa nu protesteze, cu replici din categoria "nu stii nimic", atunci stai bine cu imaginatia.

nu stiu de ce, citind articolul, mi i-am imaginat pe "danny&daddy"...

Cristina+Alexia said...

Foarte interesant şi de ţinut minte pe viitor - pentru mine! Cât despre forfecuţă,am nişte prieteni care s.au trezit că fetele lor şi-au tăiat părul şi hainele din şifonier cu forfecuţa, deşi ştiau că nu trebuie să o folosească decât pentru decupat, după care să o pună înapoi în sertar...
Apropo, eşti singurul tătic pe care l-am găsit online. felicitări pentru blog

Nobine said...

@cris: asa e cum spui tu, insa tocmai asta este ca noi trebuie sa ii lasam pe ei sa spuna ca sa le stimulam imaginatia si sa nu ii punem in cutiuta, asa cum e mintea noastra de adult.