Friday, February 4, 2011

Matei se cere la gradinita

Mai blufam si noi ca si parinti. Asa... dupa principiul psihologiei inverse.

Miercuri dimineata, ne pomenim ca Matei se cere la gradinita. Cica "vreau la gradi meu". Eu pe faza, adopt my poker face si ii promit ca daca e cuminte, il duc la gradinita. Asta dupa ce acum aproape un an, cand Matei a inceput sa mearga la gradinita am avut aproape trei luni cu plans in fiecare dimineata, smuls copil de catre educatoare din bratele lui tati. Stiu ca atunci am trecut prin clipe grele, pentru ca nu imi era usor sa pornesc mai departe spre servici stiind ca l-am lasat pe Matei plangand.

Pe vremea aceea, ma consolam doar cu ideea ca dupa ce plec eu se linisteste - cel mai greu fiind momentul despartirii - si ca voi ajunge si ziua aceasta in care scriu cum copilul se cere la gradinita

2 comments:

sorin said...

Salut Calin, salutari lui David si Matei. Postez un comment pentru ca am trecut si noi prin momentele acestea tulburatoare (prima saptamana mergeam zilnic toti trei). Alexandra plangea de cand incepeam sa o imbracam, minim 5 minute, timp in care se dezbraca de hainele cu care noi incercam sa o imbracam, repetand de zeci de ori "dita nu, dita nu !!!" ... dupa ce ii distrageam atentia cu altceva, finalizam etapa imbracarii, dar veselia tinea pana deschideam usa de la intrare ... de la iesirea din casa ne repeta obsesiv printre hohotele de plans ca ea ... "dita nu, dita nu !!!" pana la masina unde ne salva cutiuta muzicala. Ultima tura de plans si cea mai zdravana, incepea in momentul in care opream masina in fata gradinitei, pe toata aleea, dandu-si seama ca nu am inteles "dita nu, dita nu !!!" pana cand educatoarea o lua in brate si fugea cu ea in sala :(( atunci lacrimile Alexandrei se mutau in ochii nostrii, ne uitam tacuti unul la altul si ieseam in liniste cu capetele plecate. Totusi, dupa 2 saptamani, am aflat de ce Alexandra nu vroia "dita": teama de abandon. In urmatoarele zile plansul a scazut treptat si drumul pana la gradinita a fost din ce in ce mai placut, Raluca repetandu-i inca de seara, ca o va duce la gradinita, iar dupa ora de somn, ea va fi acolo la usa, o va astepta si vor merge impreuna in parc, la cumparaturi ... acum Alexandra merge cu bucurie la "dita" stiind ca "vine mama dupa mine" ...

Nobine said...

@sorin: iti multumesc frumos pentru comentariul tau detaliat. Ai perfecta dreptate cand zici de frica micutilor de abandon. Tocmai de aceea mi se pare ca foarte multi parinti gresesc atunci cand din dorinta de a parasi un loc gen spatiu de joaca, magazin, etc. le spun copiilor ca ii lasa acolo daca nu vin.