Wednesday, February 16, 2011

Oul de baschet

Ieri seara ne-am distrat de minune, noi baietii, in timp ce Catrinel trebaluia prin bucatarie. Tot dormitorul nostru era plin de mingiutele de plastic de toate culorile, cu care le face mare placere la baieti sa se joace.

Ne jucam "bau", aruncam cu mingiutele, veselia era in toi, pana cand Davidut gaseste mingea de baschet. Fericit, ii da drumul din mana si se bucura cum sare mingea: poc, poc, poc. Eu, mai uit catre el si ii spun: mai Ciobo, lasa mingea de baschet ca u deranjam pe vecini. Se pare ca apelativul meu "Ciobo" il distreaza la culme pe Matei, care incepe sa se fofileze pe langa noi, sa ajunga la mingea cea mare si zgomotoasa. Pana la urma reuseste sa ajunga la minge, eu il strig Ciobo si el incepe sa rada ca abia mai poate sa respire. Dupa cateva faze din-astea incepe sa imi fie mila de vecinii de sub noi, care au  de-a face cu o minge de baschet scapata in bratele a doi baietei, unul de un an si jumatate si unul de trei ani si 5 luni.

Ma sui pe minge si ii spun lui Matei: "uite ce ou mare a facut tati!". Matei se uita la oul mare cat o minge de baschet fara sa se mire absolut deloc. Ii spun ca ne putem juca in continuare de-a Ciobo care pune mana pe mingea de baschet, doar ca nu mai poate arunca oul deoarece se poate sparge. Copilul se conformeaza instant si incepe sa aiba mare grija de oul albastru cu portocaliu.

Fazele acestea sunt memorabile si le scriu pentru ca imi va face placere sa le revad peste ceva vreme. Parintii au memorie scurta.

No comments: