Thursday, March 31, 2011

Educatie financiara la trei ani si jumatate

Am inceput educatia financiara a baietilor nostri. Poate ca pentru unii pare ciudat sa faci acest lucru cu un copil de 1 an si 8 luni si cu altul de 3 ani si jumatate, insa noi spunem ca deja cel mare (Matei) intelege destul de multe si e bine sa se obisnuiasca asa. Ceea ce construim acum, in timpul celor 7 ani de acasa este de nepretuit.

Matei stie ca in aceasta primavara va primi o bicicleta. Stie acest lucru inca din toamna trecuta, de cand a inceput sa adune bani. De fiecare data cand gasea monede prin casa, Matei mergea sarguincios si punea fisele in pusculita. Daca eu gaseam ceva marunti prin buzunar, Matei era incantat sa ii colectioneze. Mai nou si David s-a deprins cu pusul banutilor la pusculita. Ba mai mult, incantarea lor a crescut atunci cand au primit o pusculita marca Wizz, cumparata pe avion atunci cand ne-am intors de la Venetia. Pusculita avion are avantajul ca de fiecare daca can primeste un banut, isi porneste motoarele de decolare care huruie pret de cateva secunde.

Asa se face ca in decurs de cateva luni, punand cap la cap maruntii adunati de copilasi au ajuns sa fie tot mai numerosi. Intr-una din seri, am pus o patura pe masuta, am golit pusculitele si am inceput numaratoarea. De ficare data cand se adunau 10 lei din monede de 1, 5, 10 si 50 de bani, puneam fisele intr-o punguta si stiam ca avem pungute de 10 lei. Cucurigu boieri mari, dati pungutele cu bani. Ne-a luat ceva timp sa ii numaram pentru ca la final am avut 14 pungute de cate 10 lei. O suma frumusica, as spune eu, avand in vedere ca ea este formata doar din maruntei.

Am insistat pe langa Catrinel sa mearga la banca sa schimbe maruntii in bani de hartie, iar prezenta lui Matei sa fie obligatorie. Mi-am dorit ca baiatul sa inteleaga ca toate acele pungi de bani pot fi transformate in alti bani la... banca. Timp de cateva zile, Catrinel cara pungutele pe la magazine, banci din cartier, ajungand in final sa transforme toti marunteii, iar acum in urma acestui proces avem 140 de lei pentru bicicleta.

Ce ne-am dorit ca Matei sa invete in urma acestui proces?
  1. Daca ai un obiectiv, incepe sa lucrezi (aduni bani) inca de pe acum.
  2. Bicicletele (sau orice obiect mai de valoare, de altfel) nu se obtin doar pocnind din degete, ci este nevoie de timp pentru a aduna sume de bani cu care sa iti satisfaci dorintele.
  3. E important faptul ca cel mai probabil noi vom plati mai mult de 140 de lei pe bicicleta? Nu! Important este ca micutul sa stie ca el a adunat banii si astfel e posibil sa aiba grija mai mare de bicicleta, macar dintr-un simt al proprietatii mai accentuat.
  4. Ne-am dorit ca Matei sa se familiarizeze cu un flux de actiuni format din: adunat bani cu meticulozitate, numarat, mers la banca, plata in momentul cumpararii, etc.
  5. Matei stie deja ca sunt lucruri ieftine si sunt lucruri scumpe. De multe ori atunci cand ne aflam la cumparturi ne intreaba daca un anume obiect este scump sau ieftin. Ne intreaba daca avem bani pentru o jucarie sau alta. Chiar daca tu ca parinte iti doresti ca ei sa aiba tot ce isi doresc si chiar daca in majoritatea cazurilor ne permitem jucariile pe care si le doreste Matei, de foarte multe ori ii explicam copilului ca nu putem cumpara jucaria respectiva. Macar din motivul ca nu a fost o cheltuiala "planificata", ca sa nu mai vorbim ca in general nu avem nevoie de majoritatea obiectelor pe care le achizitionam.

Tuesday, March 22, 2011

Nu vrem sa fim Georgica

George este un baiat mai plangacios. E drept ca de fiecare data cand ne intalnim cu el avem de-a face cu situatii care ii scot pe copii din zona lor de confort. Prin urmare, pare firesc ca micul George sa fie asa plangacios, mai ales ca parintii par sa insiste in a-l tine pe copil in disconfort. Nu e treaba mea sa ma bag.

Asa se face ca de fiecare data cand baietii nostri devin plangaciosi, le zicem: nu mai plange, mai Georgica. Asta ii distreaza si ii mai scoate din starea de scanceala in care se afla. Georgica in sus, Georgica in jos.

Intr-o seara ne pomenim ca Matei zice catre noi: "Daca maine dimineata nu ma spalati pe dinti, am sa va spun Georgica". Am ras pe saturate. Suntem mandri ca Matei se spala dimineata si seara pe dinti, ba chiar mai nou insista sa se spele singur. Noi insistam sa il spalam un pic noi, dupa care se spala el un pic singur. Si neaparat trebuie sa tinem minte sa il spalam, ca nu cumva sa devenim... Georgica.

Wednesday, March 16, 2011

Matei stie regulile de la semafor

Matei se transforma intr-un copilot adevarat pentru taticul lui. Se pare ca am reusit destul de bine sa ii inoculam ideea de semafor, de rosu si de verde. Stie sa ne spuna atunci cand e verde sau rosu pentru pietoni, la fel de bine precum stie sa ne spuna cand e verde sau rosu pentru masini.

Totul a inceput prin faptul ca de fiecare data cand stateam la semafor, rabdarea lui incepea sa fie testata si prin urmare i-am explicat de ce stam. Asa se face, ca acum daca prind o unda verde - de exemplu -  si trec cu viteza prin intersectiile unde el era obisnuit sa stam la semafor, ma intreaba de mai multe ori chiar daca era verde sau nu. Acelasi lucru mi se intampla si atunci cand trec pe langa un semafor precum cel de la Astoria cum vii din Grigorescu, cand facand stanga spre Racovita treci chiar daca la semafor este rosu. In majoritatea cazurilor Matei observa acest lucru si imi atrage atentia asupra faptului ca trec pe rosu. De fiecare data am dificultati sa ii explic cum e posibil sa trecem cu masina legal, chiar daca la semafor este rosu.

Tuesday, March 8, 2011

8 martie

A fost greu sa il convingem pe Matei ca azi e ziua lui Mami. M-am straduit sa ii explic faptul ca azi e ziua tuturor femeilor, a mamicilor. Dimineata cand ii puneam centura sa mergem la gradi, mi-a spus foarte sec faptul ca maine este ziua taticilor.

Pana la urma, cred ca tot la gradinita a inteles "amploarea" zilei de azi. In mintea lui ziua lui mami inseamna ziua de nastere. La gradi, facand felicitari impreuna cu ceilalti colegi, a inteles ca e vorba despre toate mamicile. Iata si felicitarea lui Matei:

La multi ani, mamicilor!

Carpe Diem!

In ultima vreme traiesc momente istorice. Traiesc istoria unei familii, cea a familiei mele.

Ieri seara le-am facut baie la baietei, amandoi in vana mare. Distractia a fost la cote maxime, mai ales in momentele in care ma stropeau pe mine. Toata gresia era numai o apa, eu eram ud ca un pescar. Cu toate acestea am savurat fiecare secunda din aceasta distractie. Ma uitam la cat sunt de draguti David si Matei, cum rad ei in vana, imi venea sa ii mananc. Am simtit ca aceste momente sunt de neinlocuit si sunt genul de amintiri pe care le retraiesti cu lacrimi in ochi dupa trecerea anilor. Vroiam mai mult, sa imortalizez momentul, sa il pot retrai de cate ori am chef, oricand am chef. E frustrant ca acest lucru nu se poate, iar aceste evenimente trebuie pur si simplu traite, un "Carpe Diem" adevarat.

Momentele acestea se petrec in fiecare zi: cand mergem la tara, cand baietii se joaca impreuna, sar, canta si danseaza. De fiecare data simt multa fericire, dar si nostalgia ca totul este trecator, timpul trece iar eu nu pot face nimic sa il tin in loc. Nicio poza nu poate descrie caldura care te invaluie, cum iti creste inima atunci cand te uiti la copiii care cresc langa tine. Viata merita traita din plin, iar prezenta copiilor in mijlocul nostru face totul mult mai savuros. Greu de pus in cuvinte sentimentele acestea de parinte!

Monday, March 7, 2011

Dictionarul lui David

David, baietelul nostru cel mic, a inceput sa articuleze primele silabe prin care comunica verbal cu noi. Asa cum am notat si primele cuvinte ale lui Matei, deschid lista de prime cuvinte ale lui David:

ina = gaina, masina, lumina
utu = calutu
iio = si eu
nana = banana
gaca = geaca
anu = ghiozdanu (de gradinita al lui Matei)
eee = Matei

Update 16.03.2011
una = luna
upo = nu pot
ine = bine
tei = Matei

Update 30.03.11
bubu = autobuzu
amu = geamu
tei = Matei