Monday, April 25, 2011

David cel capos

Davidut asta micu este foarte... capos. Ne place ca e asa. Este foarte hotarat, stie exact ce vrea. Uneori pentru noi este greu sa facem fata incapatanarii lui si cu toate acestea apreciem determinarea.

La sfarsit de saptamana, cand dormim de amiaza toti 4, eu dorm in patul din dormitor alaturi de David. Deja este un ritual in familie, acest lucru permitandu-ne noua sa dormim mai mult decat Matei sau mami. Imi e drag sa dorm cu David si sper ca si lui ii e drag sa doarma cu tati.

Acum, in perioada sarbatorilor, ne punem sa dormim impreuna. Nu stiu exact ce i-a casunat lui David, poate e din cauza ca e in perioada "adolescentei micutilor", cand tantrumurile ne dau de furca atat noua, parintilor, cat si lor , copiilor. Cert este ca asa ca din senin, David incepe sa planga si sa protesteze. Io insist sa ii arat cine e sefu' si il fortez sa stea langa mine in speranta ca va ceda. David nu numai ca nu are de gand sa cedeze, ba chiar se otaraste si mai tare. Pana la urma eu cedez, imi zic in sinea mea "du-te copile" si il las sa se dea jos din pat. David coboara din pat, isi pune capul pe un mutunache de plus si se culca. Doarme asa pret de o ora si jumatate, dupa care ii cade capul de pe mutunache, buff in mocheta si incepe sa planga.

Pe mine m-a mirat determinarea lui si faptul ca nu a cedat, chiar daca acest lucru a insemnat sa doarma pe jos. A fost inca o lectie pentru mine, m-am convins inca o data ca in astfel de situatii tu nu ai nicio sansa sa iesi castigator. Orice ai face, chiar daca iti soptesti in barba ca ai castigat "lupta" cu micutul, de fapt el castiga. Intotdeauna!

1 comment:

Manu said...

Cine stie, cunoaste! Seamana cu finul vostru :). Cu rabdare si intelegere va fi mult mai bine.