Atentie, atentie! Avem un nou negociator pe cale de aparitie, unul care
ar face ca personajul din filmul „Negociatorul” sa fie doar o palida
figura a ceea ce inseamna un bun negociator. Este vorba despre mezinul
Grigorovici, pe nume David, alintat ca si Dutzu.
David al nostru
testeaza in permanenta capacitatea de negociere si autoritatea asupra
noastra. Motivele de deschidere a negocierii sunt pe cat de diverse, pe
atat de banale. Cu toate acestea, de multe ori avem senzatia ca
negocierile intre state au parte de mai multa flexibilitate din partea
partenerilor de discutii.
Dintre motivele cele mai frecvente, se
numara stilul vestimentar propus de parinti si greu agreat de David.
Intr-o dimineata protestele sale au fost in legatura cu sosetele cu care
am vrut sa il incalt ca sa mearga la gradi. Intr-o seara, refuza cu
incapatanare sa se incheie la jerseu, desi era destul de racoare aseara.
In majoritatea cazurilor, doar mami are voie sa ii descheie centura de
siguranta la masina. Si tot asa, uimitor este faptul ca este in stare sa
insiste foarte mult si sa faca scandal mare pentru a obtine ceea ce
doreste. Unii din anturaj spun ca aceasta incapatanare o mosteneste de
la mine. Se prea poate...
Negociez si eu cu el. Ca si parinti suntem
foarte fermi in ceea ce priveste negocierea acelor aspecte care pot
periclita siguranta lor. Adica in seara in care nu dorea sa poarte
hainuta, desi era racoare afara, nu am negociat cu el. Am preferat sa
incep sa il gadil, sa ma joc cu el astfel incat plansul teatral, pe care
deja am ivatat sa il descoperim, sa se transforme in ras si distractie.
Acuma
adevarul este ca dincolo de faptul ca uneori este un consum pentru noi
ca parinti sa fim atrasi in vartejul negocierii de piticutul de mai
putin de un metru, totusi ne bucuram de faptul ca are o personalitate
destul de puternica si ca este perseverent in a obtine ceea ce isi
propune.
Monday, September 26, 2011
Friday, September 23, 2011
Mintea lor e ca un burete
Am intrat acum intr-o perioada in care imi face o deosebita placere sa
ii explic lui Matei cat mai multe lucruri posibile. La 4 ani,
capacitatea lui de a intelege a crescut destul de mult iar creierul lui
este ca un burete in care poti sa torni.
Imi place sa ii explic modul in care functioneaza cele mai banale lucruri, sau lucruri aparent neobservabile. De exemplu cum functioneaza senzorul de la banda de la casele de marcat din supermagazine, lantul de bicicleta care antreneaza roata, faptul ca soarele lumineaza America in timp ce la noi este noapte, punctele cardinale, anotimpurile si chiar sa citeasca orele de pe ceas.
La televizor nu se uita mai deloc. Singurele momente in care se uita punem pe canale de sport si ii explicam regulile, conduita, etc. Lui ii place tare mult pentru ca este destul de atras de sporturi.
Efectul acestor explicatii asupra lui Matei sunt extraordinare. Ii place sa asculte, se uita cu ochii mari si de multe ori dupa cate o explicatie amanuntita ma strange in brate. Parca apreciaza faptul ca ii spun asa de multe, iar eu ma simt excelent. Imi dau seama de faptul ca cei mici se uita la parinti ca la niste Stietoti. Cu toate acestea, prefer ca in situatia in care nu stiu ceva sa ii spun sincer ca nu stiu decat sa il mint sau sa inventez aiureli.
Ne asteapta un sfarsit nou de saptamana, cu vreme buna si timp indelungat alaturi de Matei si David, probabil o iesire la tara, deci prin urmare si multe explicatii despre cele mai marunte aspecte care ne inconjoara.
Imi place sa ii explic modul in care functioneaza cele mai banale lucruri, sau lucruri aparent neobservabile. De exemplu cum functioneaza senzorul de la banda de la casele de marcat din supermagazine, lantul de bicicleta care antreneaza roata, faptul ca soarele lumineaza America in timp ce la noi este noapte, punctele cardinale, anotimpurile si chiar sa citeasca orele de pe ceas.
La televizor nu se uita mai deloc. Singurele momente in care se uita punem pe canale de sport si ii explicam regulile, conduita, etc. Lui ii place tare mult pentru ca este destul de atras de sporturi.
Efectul acestor explicatii asupra lui Matei sunt extraordinare. Ii place sa asculte, se uita cu ochii mari si de multe ori dupa cate o explicatie amanuntita ma strange in brate. Parca apreciaza faptul ca ii spun asa de multe, iar eu ma simt excelent. Imi dau seama de faptul ca cei mici se uita la parinti ca la niste Stietoti. Cu toate acestea, prefer ca in situatia in care nu stiu ceva sa ii spun sincer ca nu stiu decat sa il mint sau sa inventez aiureli.
Ne asteapta un sfarsit nou de saptamana, cu vreme buna si timp indelungat alaturi de Matei si David, probabil o iesire la tara, deci prin urmare si multe explicatii despre cele mai marunte aspecte care ne inconjoara.
Tuesday, September 13, 2011
Ziua lui Matei
Sambata a fost ziua lui Matei. Incredibilul s-a produs: baietelul nostru cel mare a implinit varsta de 4 ani. Acest lucru ne-a facut sa ne gandim cat de repede trece timpul, ce repede cresc copiii. Parca ieri era un bebe neajutorat, un mormoloc abia venit pe lume. Acum este deja un strengarel in toata firea, stie o mie de lucruri si are alura de sportiv. Mic la stat dar mare la sfat, Matei ne face sa fim mandri de el pentru ca este cuminte, se poarta politicos cu cei din jur, saluta si comunica.
David il adora pe Matei si face tot ce zice acesta. Se joaca impreuna si David face tot ce propune Matei. Sunt prieteni foarte buni si copii ascultatori.
La Multi Ani, Matei!
David il adora pe Matei si face tot ce zice acesta. Se joaca impreuna si David face tot ce propune Matei. Sunt prieteni foarte buni si copii ascultatori.
La Multi Ani, Matei!
Subscribe to:
Posts (Atom)