Sunday, June 14, 2015

Avem nevoie de reguli?

Saptamana aceasta am fost la un eveniment cu firma.  Hotelul care ne-a gazduit avea un teren de tenis artificial.

Intr-unul din momentele de relaxare, stateam si ma uitam la 2 baietei de vreo 8 ani care se jucau badminton pe teren. La un moment dat, pe teren intra un al treilea, calare pe o trotineta. Unul dintre baietii de la badminton ii spune trotinetistului ca nu are voie pe teren cu trotineta. Replica acestuia a venit instant, facandu-ma sa cred ca nu e prima data cand zice nonsalant "Nu-mi pasa!" 

In acel moment mi-a fost clar ca aceasta replica nu este nativa, ci copilul a preluat-o de la mami, tati sau amandoi, care au folosit-o in repetate randuri cand au considerat ca regulile pot fi tratate cu nepasare, de suficiente ori incat sa ii intre in reflex si copilului. 

Pana cand noi adultii de azi nu vom intelege ca regulile sunt conventii intre oameni astfel incat sa putem trai impreuna, nu ne putem astepta de la generatiile pe care le educam sa respecte reguli. Rosu si verde la semafor sunt pentru a-mi oferi mie siguranta, fie ca ma aflu la volan, pe bicicleta, sau pe jos. Dupa ce inteleg asta, nu voi mai gandi ca regulile sunt pentru fraieri si daca nu ma vede cineva pot sa fac ce vreau, chiar daca acest lucru contravine normelor. 

Wednesday, June 10, 2015

Tu, floare de ananas

Acum 3 ani scriam despre experimentele botanice pe care le facem cu baietii. Mai exact, faptul ca dupa ce le consumam, plantam diverse fructe folosindu-ne de semintele lor. Asa am ajuns sa plantam lamai, meri, avocado, ananas. 

Ca urmare, in maretul nostru balcon inchis suntem procopsiti cu un mic avocado, o tufa de ananas si un lamai pe care urmeza sa il altoim ca sa il facem roditor. 

Cea mai placuta surpriza ne-a rezervat-o pana in prezent ananasul. Dupa ce ca plantarea lui mi s-a parut destul de ciudata (pentru ca a insemnat sa plantam coroanandin varful fructului), saptamana trecuta nu imi venea sa imi cred ochilor. Teleghidat fiind in procesul de pregatire sa merg la servici, dupa ce am hranit cele doua testoase, pregatindu-ma sa ud ananasul, am devenit unul dintre putinii romani care au ocazia sa vada pe viu o floare de ananas. Ca un pui de ananas, mare cat un ou de gaina, se cuibarea in mijlocul tufei floricica. Fericirea sta in lucruri marunte, asa ca instant m-a invadat un val de bucurie. Am simtit nevoia sa impartasesc cu altii, asa ca am facut o poza. Berbanta tufa ne-a dat o lectie, incat sa ne fie un pic rusine ca acum vreo doua luni ne gandeam sa o instrainam la gadina botanica. 

Evenimentul botanic al saptamanii a fost pe deplin aclamat de baieti. Acum toti nutrim speranta ca vom putea recolta propriul nostru fruct de ananas.